stau si privesc o zambila alba
si nu pot sa nu ma gandesc la o firava salba
caci am insiruit pe ea amintirle iernii polare
sa mi tina de urat in lungile nopti calde de vara...
stau si privesc o frumoasa zambila rozalie
si nu pot sa nu ma gandesc cum inima imi tresalta de bucurie
cand vestea ca in sfarsit impreuna vom fi
si voi putea fara teama sa ti recit ale mele naive poezii...
stau si privesc o timida zambila albastra
ce cu pudoare sta pitita si arunca ocheade furise pe fereastra
si la fel ca si ea nu pot sa nu lansez in Univers un gand pentru tine
ca drumul sa te aduca pe aripi de icar din nou la mine...
stau si privesc o zambila rosie patimasa
ce asteapta de mult prea mult timp sa fie culeasa si adusa in casa
sa poata ca sufletul sau zbuciumat de ale Soarelui radiatii
sa se adaposteasca si sa se intregeasca langa ale tale din suflet emanatii..
stau si privesc buchetul de zambile format din idei
si ncerc sa transpun in cuvinte iubirea de primavara ce-o indrept catre Zei
ca semn de eterna, profunda si sublima recunostinta a mea
caci am avut sansa sa mi intersectez lumea pentru o clipa cu a ta ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu