Despre a fi mama ...

Sunt momente si trairi si mai ales sentimente ce atunci cand ai vrea sa le prinzi,sa le exprimi, sa le descrii ramai neputincios ,ramii fara cuvinte ...Dar Timpul e nemilos si continua sa-si invarta mecanismul spiralat si uneori gasesti ca trebuie macar tu sa te opresti ca Spatiu si sa strigi din strafundurile si adancurile sentimentelor tinute incatusate o vesnicie si sa exprimi in sunetele inimii tot ceea ce ti-a fost daruit si ai vrea sa oferi, sa transmiti ceea ce ti-a fost transmis si mai ales sa ai grija ca faclia iubirii sa ramana aprinsa pentru generatiile ce vor urma ...
La inceput credeam ca MAMA este Dumnezeu,
Si chiar era si este pentru mine.
Nicicand recunostinta si aprecierea mea
Nu vor putea-o exprima mai bine.
Apoi Bunica a urmat, ca fiind un ingeras trimis de ceruri
Cu dragoste si cu rabdare m-a -ndrumat mereu
Pe calea vietii presarat-atat de des.. cu umbre si misteruri.
Prietena mea cea buna a sosit, inconjurata d-un alai de stele,
Si sufletul mi l-a umplut cu trairi minunate asezate in sirag ,de nepretuite inimi din margele.
Cand totul parea cunoscut sau poate ca era doar o parere
Iubirea de mamica am descoperit
Prin cele 2 fete ale mele.
Gasesc acum ca a avea ,atata sansa intr-o viata
M-ajuta enorm a pretui paleta de culori a iubirii Exprimata doar printr-un cuvant :SPERANTA



LA MULTI ANI MAMI!

Stare mov...

sunt zile ,uneori , ciudate
in care cu viteza luminii ce Timpul o strabate
succede starile mele in ale curcubeului culori
de la al orizontului albastru spre cele ale departatilor Sori..
sunt zile cand ,,desi cu voi
ma ignorati si ma simt murdarita cu noroi
ca un diamant ascuns in recele Pamant
ce nu a spus inca al sau ultim important cuvant.
sunt zile cand ma-ntreb de al meu rost
ca un personaj de prost scenariu din celebrul "Lost"
sunt zile cand refuz sa zbor
si vreau doar sa inabus al meu tainic dor...
sunt zile cand regret chiar ca nu m-am ,inca, cunoscut
si ma privesc prin ceata cu mirare-n ochi si glasul mut
si-as vrea ca cineva in locul meu
sa faca oficiul de gazda si sa pot sa-ntind mana catre Dumnezeu..

Adio!

Dupa profunde meditatii,
Dupa adanci si limpezi cugetari
A sosit cred, clipa despartirii
A sosit cred si clipa rostirii
acelui unic Adevar.

Am fost doar 2 straini in spatiu
Ce doar pentru 2 clipe au fost apropiati ,
Am fost doar 2 perle ratacite
In 2 scoici uitate pe o plaja din apropierea…
muntilor Carpati.

Acele 2 clipe insa
La pot conta ca 2 veacuri lungi
Dintr_o poveste putin trista
Cu 2 cautatori de aur ce tin in mana stindarde
cu blazon in dungi.

Consider ca finalul se impune
Desi continuarea cautarii va urma
Dar fiecare pe-a sa Cale
Sfarsitul fericit al povestii sale
cu siguranta-l va afla.



Adio deci !Ramai cu bine !
Ecou al sufletului meu
Peste-ale pianului meu clape
Capacul coboara-ncet…
cu greu.

In cautarea egoului...

Oare ce cauta Alice in Wonderland?
Oare ce cautam noi in fapt in aceasta lume?
Poate si e doar o ipoteza avem un singur scop :acela de a ne cauta egoul .De ce sa-l cautam?pentru ca undeva pe drum il ratacim il punem "bine"si apoi uitam unde l-am pus iar mai tarziu atunci cand avem nevoie de noi nu ne mai ragsim printre noile noastre eu-ri dobandite.E cumva ca si in actorie :interpretand atatea caractere si personaje si identificandu-ne cu ele la final cand cortina cade si mastile sunt scoase trebuie sa redevenim noi.Dar reusim mereu?Cu siguranta exista ideea ca despartirea de cei dragi e extrem de dureroasa.Totusi nicaieri nu se pomeneste de despartirea de noi ce trece insesizabil si in ..pot spune nesimtire ?Si cand constietizam si mai ales daca o vom face vom reusi sa ne regasim chiar si prafuiti undeva intr-un labirint al constiintei?cine sunt la prima ora?
cine sunt la asfintit?
caci dupa ce intru in hora
parca am imbatranit.
Nu cu ore sau cu ceasuri
ci milenii de ratari
suferinte lungi de veacuri
si neputinte ce m-ajung din departari.
Cine sunt cand nu e bine
sau cand poate-am obosit
As vrea doar sa fiu cu tine
pe o plaja ,sa redevin stanca de granit.
Caci asa pot neclintita sa intampin al vietii flux
iar privindu-te pe tine sa urmez al vietii curs.
sa recapat iar puterea si speranta ca in doi
vom avea o alta sansa ce va depinde doar de noi.
Ca voi rade inca-odata
cand Pamantu-n loc va sta
Te rog Doamne fa minune
ca trecutul si pe Ieri sa pot uita.
Cine sunt eu pentru mine?
cand speranta am pierdut
Cine sunt eu pentru tine?
de-mi refuzi un ultim sarut
Cine sunt pentru o lume?
ce de mine va uita
cine sunt pentru cineva anume
ce cu siguranta de azi nu ma va mai cauta.
cine sunt in ceas de noapte
cand in versuri ma exprim
ca sa poat macar prin soapte
sa ma-ntreb de-al meu destin.

despre credinta

Sunt lucrui ce eu le consider tabuu.Lucruri si simtiri pe care.. le ai sau nu le ai ,le simti sau nu le simti... ce te identifica si personalizeaza si despre care nu poti vorbi doar de dragul vorbei ,nu poti explica doar de dragul demonstrarii lor si mai ales nu poti sa -i faci pe altii sa le aibe sau simta ca tine.Fiecare din noi percepem Divinitatea in modul nostru personal si asta pentru ca suntem atat de mici si neinsemnati in comparatie cu ea.Suntem ca cioburile unei imense oglinzi venetiene ce iti arata o infima parte a intregului fara ati releva TOTUL dar ...fara de care TOTUL ar fi NIMIC.
Evident ca rolul misionarilor ,ca si cel al apostolilor este vital dar totusi traim in etape ale vietii nu in intreg al sau.Viata vine pe rand :se succed clipele si nu in fiecare etapa a vietii suntem pregatiti sa acceptam sau sa declaram sau sa impartasim credinta noastra .Si consider ca nici nu este important de altfel.Mai importanta este dorinta si vointa noastra de a ne alatura TOTULUI pentru a intregi oglinda venetiana ...


Se pune cateodata o trista intrebare,
Cum e posibil dintr-o data sa_ti schimbi a ta buna Stare ,
Din zbor sa cazi abrupt fara avertizare,
Din vis frumos sa te trezesti in neagra disperare ?

Si uneori dar rareori desigur,
Atunci cand totu-n jur e cenusiu si gri
Poti reusi sa schimbi destinul
Daca cu cine trebuie te vei intalni !

Stiu ca posibil sa devina nu E,
Mai stiu ca nici corect nu poate fi
Dar asta nu-mi impiedica a mea simtire
Ca Azi ,Acum,Aici,Alaturea sa vreau sa-mi fii.

Am invatat ca gandurile astea
Ca multe alte simtaminte cum ar fi :
Speranta,indrazneala,dorinta si iubirea
E bine ca un curbubeu ce vine, dar dispare sa le tii !

Caci daca incerci sa opresti timpul
Daca te lupti de clipe sa ramai legat
Sfarsesti prin a le pierde toate
Si intr-un tarziu tot singur intr-un colt de lume vei fi uitat !

Surse de inspiratie

Fiecare dintre noi ne luam un model sau ne inspiram din ceva sau cineva sau incercam sa corespundem steptarilor cuiva .Sunt foarte putini cei care au caracterul suficient de puternic sa aibe un vis si sa faca totul (ce depinde doar de ei )pentru a-l transforma in realitate .Este mult mai simplu sa spunem ca nu am reusit sa realizam nimic important (sau nimic ce ar ramane marcat in stanca si nu o urma pe o plaja pustie ) pentru ca ne-a lipsit sursa inspirationala sau pentru ca cineva ne-a abandonat sau pentru ca ....motive se gasesc din belsug ..

Muza

Muza mea din departari
ma inspiri si uneori aprobi
cu o privire sugubeata
si astfel gandesc ca viata e mareata.

de aceea ma gandesc
ca pornind de la o-ntamplare
sansele se maresc
ca sa pot sa creez o Stare

Totusi viata nu-i usoara
si distanta e cam mare
totusi ideea ramane
e nespus de Bine iara ...

De aceea eu propun in continuare
ca atunci cand stelele rasar pe inserare
sa le privim din orizonturi paralele
si sa ni le inchipuim ca sunt ..inele..

despre false impresii

Nimic nu este asa cum pare ... Uneori mi se intampla (din pacate des) sa fiu convinsa de un fapt iar mai apoi sa se dovedeasca ca eram la pol diametral opus de realitate.Un exemplu haios ar putea fi acela cand trebuie sa ma orientez la condus ;daca eu cred ca ar trebui sa fac dreapta cu siguranta drumul corect este cel din stanga .Asa ca de la o vreme am hotarat sa fac exact opus instinctului initial.Si aceasta nu doar la volan. Si astfel evit sa fac aceleasi greseli dar ..


pacalici
se spune ca probabil ai fi un pacalici
atunci cand joci o carte ce nu o ai in mana
se spune ca probabil semeni cu un mascarici
ce sub emotii isi pierde masca dar pluseaza o arvuna
se spune des in viata ca esti invingator
de stii pana la capat sa joci a zilei carte
dar istoria nu spune ce face un pierzator
cand nici macar o data zeii nu vrura sa-i dea parte.
Si el saracul plange ,si roaga si implora
sa reuseasca datorii o data a plati
ca sa poata ajunge acasa
cu flori pt nevasta si dulciuri la ai sai copii
cu ghete noi de iarna si caciulite de blana argintii.
eu ce pot atunci spune cand soarta se opune
si nu vrea ca sa scoata al 4alea al sau as
cand vad in jur cadavre ,schelete si durere
la cei ce looseri fusera o viata neincetat.
nu pot nici sa ma bucur caci vad a lor tristete
nu pot nici sa ma vait ca eu as fi driblat
imi pun din nou o masca si-ncep din nou partida
si-ncerc sa joc corect
sperand intr-o minune,miracol sau doar Soarta
ce sa -mi aduca Asul atat de asteptat.

Despre dragoste...

Suntem prea mici in fata ei si fiind ca niste furnici in fata unui elefant e greu sa o zarim chiar si atunci cand sta in fata noastra .Dar o avem mereu in suflet si frumusetea acestui sentiment ce ne copleseste , ne inalta ,ne pune aripi si astfel zburam spre acea Stare greu de exprimat in cuvinte dar care ne permite sa visam ,sa continuam sa visam ...

Je me sent au sommet de ma vie
qu' avec un peu de chance me redonne le grand envie
de sourire et les larmes les laisser a couler
libres vers leur desirable et attendu liberte..'
Tout est calme tout est beau
tes carresses tombe comme la pluie d'ete sur ma peau ...
La silence fait l'air irespirable
le desir fait le plaisir insurportable..
Je me sent au sommet de de vie
et je veux prolonge le moment mais... quel est ton avis;
Tu reste ici dans mon reve pour l"eternite
pour vivre les merveilles ensemble a jamais?

Pace ...

"Toti traim sub acelasi cer dar nu toti avem acelasi orizont" Konrad Adenauer
Cum ar fi insa sa avem acelasi orizont si sa traim sub ceruri diferite?
Iar Orizontul sa se numeasca simplu "PACE".
Pace cu toate sensurile sale cunoscute : armonie. liniște. astâmpăr. tihnă. răgaz. odihnă de veci. ..
Mereu suntem insa in continua miscare si neliniste (poate pentru ca constientizam mai mult partea materiala din noi? )
Mereu suntem pusi pe harta atunci cand lucrurile nu ies asa cu vrem noi...
Mereu peferam sa ne incruntam decat sa zambim crezand ca astfel vom da o nota de seriozitate si profesionalism ...
Mereu cautam ceea ce in mod evident nu vom gasi aici "nemurirea"

Am intalnit odata-n cale un greieras ce mi-a soptit
Am auzit ca vrei sa stii ce-i fericirea !
De vrei raspunsul ..eu ti-l spun dar stii
Va trebui sa-mi daruiesti in schimbu-i nemurirea!

Eu neintelegand asa cerinta
Grozav de tare m-am mirat
Si am cerut o explicatie
Ce evident ca a urmat:

Voi pamantenii sunteti fraieri
Ce-i bun nu stiti sa pretuiti
Voua vi s-a daruit nemurirea
Si voi tot dupa fericire mai tanjiti.

A fi nemuritor e ceva sigur
Ceva ce nu se va mai termina
Iar fericirea e… doar clipa
Doar una si apoi puhoi de lacrimi vor urma…


Atunci eu m-am oprit din al meu drum
Si nu-mi mai amintesc urmarea
Stiu doar ca am privit in sus spre cer
Si m-am rugat sa pot opri ..visarea

Ca mine simt ca si-altii sunt asa
Care continua cautarea
Si ca gasind-o pe-un colt de stea
O vor atinge si mai apoi (tot) spre Nemurire se vor indrepta!

Invingatori si invinsi

Cineva spunea ca istoria e scrisa de invingatori ...posibil si probabil adevarat.
Eu nu pot sa accept insa ca as putea sa nu fac parte din istorie ..Orice existenta este a unui invingator .A travesa Timpul ,a pasi in Spatiu ,a respira si mai ales a zambi atunci cand lacrimile ne incalzesc obrajii sunt Semne ale existentei noastre ca invingatori.A cadea ,a avea aripi frante dar a continua sa zbori prin forta gandului ,a traversa furtuna cu doar sentimentul Sperantei a visa cand nimeni nu ti mai da sanse ne fac sa fim noi cei care scriem istoria...Da avem fiecare dintre noi un as in maneca cu care castigam mereu :CREDINTA!
Cred in mine dar... prea putin
Cred in tine dar....prea rar
Cred in Dumnezeu dar..prea tarziu.
Cred in credinta dar...doar cand e Bine
Cred in Speranta dar ..mult prea putin,prea rar,prea tarziu
rasare un Bine din Soare Cred ca increderea nu o au cei alesi
Cred ca visarea nu o au cei prea destepti
si mai cred ca trebuie sa cred in ceva
doar ca inca e ascuns stiintei,simtirii sau gandirii mele ...

Flori de primavara

stau si privesc o zambila alba
si nu pot sa nu ma gandesc la o firava salba
caci am insiruit pe ea amintirle iernii polare
sa mi tina de urat in lungile nopti calde de vara...
stau si privesc o frumoasa zambila rozalie
si nu pot sa nu ma gandesc cum inima imi tresalta de bucurie
cand vestea ca in sfarsit impreuna vom fi
si voi putea fara teama sa ti recit ale mele naive poezii...
stau si privesc o timida zambila albastra
ce cu pudoare sta pitita si arunca ocheade furise pe fereastra
si la fel ca si ea nu pot sa nu lansez in Univers un gand pentru tine
ca drumul sa te aduca pe aripi de icar din nou la mine...
stau si privesc o zambila rosie patimasa
ce asteapta de mult prea mult timp sa fie culeasa si adusa in casa
sa poata ca sufletul sau zbuciumat de ale Soarelui radiatii
sa se adaposteasca si sa se intregeasca langa ale tale din suflet emanatii..
stau si privesc buchetul de zambile format din idei
si ncerc sa transpun in cuvinte iubirea de primavara ce-o indrept catre Zei
ca semn de eterna, profunda si sublima recunostinta a mea
caci am avut sansa sa mi intersectez lumea pentru o clipa cu a ta ...

E
E mult mai simplu sa fii singur,
E mult mai bine sa existi,
Dar ,E mult mai important in viata
Ce Vrei cu-adevarat sa poti sa definesti.

Desi adesea importantul
Intre-amanunte-l ratacesti
Subconstientul(Gimini tau)nu te lasa
Din drumul drept sa te opresti.

E mult mai bine sa continui
E mult mai simplu sa nu te opresti
Dar E mult mai important cateodata
Binele din rau sa il gasesti.

Desi ispite ..la tot pasul,
Desi momente de frustrare ..sunt
Desi te-ntrebi ades de toate
Totusi in sinea ta stii ca ai ales, si asta de foarte de demult.

Si ai ales correct stii bine!
Si ezitarile le poti uita!
De-aceea nu privi in urma!
Ci doar spre ce te vei-indrepta.

E poate bine sa fii singur
E poate bine sa existi
E important sa ai de toate
Dar ….si acest dar te impiedica sa te opresti.

Un cuvant scurt si banal
Un cuvant simplu dar clar
Un cuvant uitat de multi acest “DAR’
Un cuvant ce lasa-n urma mult amar.

Insa.. prezentul il aproba,
Chiar daca ,chiar acum e ..dur
Maine uitarea se asterne
Iar amintirile se vor pierde(total,partial sau poate..nu?)in fum.

Asa ca.. daca simti in tine
Fiorul noii aventuri,
Da-ti drumul!fa un salt in umbra,
Caci ‘calea’iti va straluci pe drum.

E poate bine sa fii singur
E poate simplu ,de valuri sa te lasi purtat
Dar mult mai important, cateodata,
E ca visul tau sa poata fi urmat.

Fara cuvinte...

Vorbim vorbim , vorbim ...spunem cuvinte fara sens
vorbe ,vorbe, vorbe... ce si-au pierdut in timp intelesul intens
dorim dorim dorim...lucruri ce nu le putem avea
visam visam ,visam .. sentimente ce nu le putem vreodata salva...
si daca acum si aici si pe veci
vom decide sa aruncam carticica de vise.. in beci
si sa traim fara retete rescrise de magii cei reci
fara vorbe ,dorinte si vise fara esenta si seci..
probabil ca viata -n sfera de ganduri ne va limita
dar poate si doar poate ca savoarea acolo in orizontul limitat s-ar putea pastra..
deci vorbe, cuvinte,dorinte si vise
va rog nu plecati
chiar de ati fost deja de atatea ori zise
la mine in suflet o clipa ...eterna mai stati !

Ciocolata amarui

Cineva spunea ca viata poate fi asemuita unei cutii cu ciocolata :nu stii ce vei gasi atunci cand o vei deschide...
Totusi paralela ce ma conduce spre o lubenita are cumva o mai mare aplicablitate ...
Totusi de ce vrem mereu sa ne raportam le altceva pentru a explica ceva ?Viata este asa cum este si vine asa cum vine iar noi o pecepem exact asa cum putem sa o facem fiecare ...
De ce mereu insa asteptam altceva decat putem avea?
de exemplu acum eu mi-as dori sa vina inspiratia asteptata si sa scriu ceva atat de frumos si clar incat sa mi fca placere sa citesc :).Evident insa ca nu voi reusi! Sesizati cumva un semn de pesimism? Nu ,Nu!e doar acceptare a continutului cutiei de ciocolata .Mereu ne amagim ca o sa gasim exact genul de ciocolata ce ne-o dorim dar realitatea este mereu alta, daca nu mereu atunci de cele mai multe ori contrara dorintei.Dar cotinuam sa speram si sa cautam ..poate totusi printre acele bomboane va fi macar una pe gustul nostru.Si tot gustandu-le asa una dupa alta se intampla ceva ciudat:ne obisnum cu gustul acela amarui..Este exact ceea ce este viata in esenta ;rutina si acceptare ..
Dar pentru ca exista un dar mai sunt si visatori (ca mine )care nu se resemneaza si continua sa spere si de ce nu sa nu mai astepte sa apara cocolata cea buna si sa si-o faca singuri din ingredientele sufletului ..

Sa fac acum pe data
o cutie plina cu ciocolata
iata o provocare ,iata un vis frumos
si nu accept negare ..il vreau doar pe-al meu Amos
sa-mi spuna o poveste cu o sirena si cu Fat Frumos
Voi servi lumea toata
cu a mea ciocolata
si cu siguranta cu toti imi vor zambi
caci fiecare mea bomboana le va da ..gust de poezii!

Somn de voie ...

Ce cuvant acum sa spun
sau ce gest sa imi impun
ca visand frumos o clipa
sa simt somnul cum se-nfiripa?
Cu ce gand de impacare
sau ce stare de visare
fara prea mult efort
sa recapat al meu confort?
Unde si mai ales cum
as putea pe al meu drum
pe dureri a le uita
si pe tine a tevisa?
si de poate versul meu
inocent in miezul sau
vei ajunge sa citesti
de mine sa-ti amintesti
stiu ca suna cam bizar
sa te rog din nou dar ..iar
sa-mi trimiti un gand de dor
sa am parte de un somn usor!

Nimic

Cartea vietii intoarsa de vant
ramase deschisa la ziua de atunci ,de demult
si privesc imaginea noastra pastrata in ea
ce tineri... si cata Speranta in ochi ni se oglindea...
dar vantul poznas mai intoarse o fila din nou
si ajung sa ma-treb :in pagina goala ce parca-i ecou
de nu cumva viata a uitat sa ne nvete al nostru rost
si noi pe parcurs invatand am uitat ce si cine am fost ...
asa ca decid ca timpul ar fi
sa uit de ale tineretii hotii
si sa returnez amintirile ce le-am pastrat
O sansa viitorului sa-i acord neconditionat..

Dor de ...duca

Voi disparea in zori de zi ,
asa cum umbra se topeste sub razele de soare
Voi disparea in zori de zi ,
atunci cand a mea lacrima va stinge a mea lumanare
Voi disparea ca aburul in marele vazduh ,
atunci cand soarele-ncalzeste apa lacului de munte
Voi disparea in ceata eternului necunoscut atunci cand mangaierea ta nu va mai putea atinge a mea frunte.

Si toate astea se vor intampla intr-un debut a unei zi frumoase
Atunci cand toti vor crede ca m-am dus din nou ca sa admir marea
Atunci cand privighetoarile imi vor intona cu ale lor voci duioase
Imnul final si putin trist de inceput de drum s-atunci cand eu voi auzi chemarea.

Nu as dori ca lipsa mea prilej de intristare ca sa fie
As prefera ca acei zori de zi sa continue sa se defasoare-n voiosie
Caci tot ce-am fost in asta lume buna
Un val (putin cam mare ) dintr-un ocean imens de spuma.

Si nu regret nimic din tot ceea ce ar mai fi putut sa fie
Atat cat am avut imi tine de caldura-n lunga si recea vesnicie
Atata cat a fost ma va purta spre soare
Pe un nor alb cu care ma voi inalta spre-a cerului grandoare.

ZBOR

zbor cu aripi larg deschise
spre limite inca neatinse
zbor cu sufletul in palma
spre albul din cala cea dalba ..
zbor cu tine alaturi
spre Infinitul fara ziduri..
zbor spre visul de final
ce-l astept sa fie grandios si far' de egal..
zbor spre imensul ocean de Speranta-n picaturi
ce apoi sa-l transform in buchet de realitati si colier de lauri..
zbor spre ceva ce percep doar vag
si de nu esti cu mine simt ca am sa ...cad ..
zbor si deci te rog lasa-ma sa plutesc
nu-mi intrerupe imponderabilitatea si.. am sa-ti multumesc! :-)

Castiguri neasteptate

object width="560" height="340"> Aveam ceva ce s-a pierdut
Acum recent din intamplare
Si asta dupa acel prim sarut
Furat in a noastra blanda-mbratisare.

Si stiu ca pare de-a dreptul bizar
Sa pierzi aceata dup-o clipa de extaz
Dar cine stie ca dragostea depinde de un zar
Va intelege de ce-a mea durere-I fara haz

Caci este vorba de increderea in tine
Si mai ales de viitoru-n doi
Si poate si de speranta in maine
Dar mai ales de credinta in noi

Vor trece anii peste noi
Si daca asa va fi sa fie
Povestea noastra minunata-n doi
Va rugini si se va pierde-n vesnicie.

Dar clipa aceea de-nceput
Pretioasa ca o perla fermecata
Va fi purtata –n colierul timpului pierdut
Ce cu nostagie il privim cateodata.

Si sper ca nu voi fi doar eu
Ce va purta sirag de perle rare
Ca privind Luna si-ascultand al meu ecou
Vom calatori-mpreuna catre mare.

Marea fiind oceanul infinit
Al lacrimilor mele adunate
In cupa imensa a stancii de granit
Ce altadat admirai doar tu in singuratate.

De as putea clepsidra sa rastorn
Si totul sa repun din nou la loc
Din cupa fericirii as vrea sa-ti torn
O picatura-n plus ca sa avem noroc

Dar nimeni nici chiar Dumnezeu
Nu schimba chiar de-I vorba de iubire
Asa ca eu ce sunt ca un ateu
Nu am vreo sansa la o mica fericire.



 ¦

Stari confuze

Nu vreau sa plang
Cand ma simt bine
Nu vreau sa cer
Cand sunt cu tine
Nu vreau sa imi doresc
Cand am ce vreau
Nu vreau sa cant
Daca pasari mai sunt pe Pamant
Nu vreau sa zbor
Cand pot schimba decor
Nu vreau sa reflectez
Cand suna un telefon
lDar ce ma fac atunci cand se transforma
Cand Da ul Nu devine
Iar Nu ul in Da revine
Cand am sa pierd putinul ce-l mai am
Cand din nou singura pe-o banca –n parc am sa stau.
Raspunsul desi il cunosc
Prefer sa ma prefac ca am un rost
Acela de a fi un evantai
Ce in miscare s- aduc cu-alai
Doar aer cald si zambete si stele
Uitand astfel de gandurile mele.

Prietenie

cred ca in mare au spus-o mai bine ca mine !Am sa revin cu detalii ...

Martisor

Dintre darurile toate
Ghiocelul este poate
Darul ..hai sa zic simbolic
Nu cata zambet ironic
Crezand ca gata m-ai prins
C-un regret ce m-a cuprins
Nu te mai gandi prosteste
Cine regreta iubeste!
Si in fond pentru cel ce nu apuca
Ghiocei in dar s-aduca
Sunt pe lume -n loc de floare
Mii si mii de martisoare
Spre exemplu o ghitara
Cu miros de primavara
S-avand coardele muiate
In iubirile curate
Ca sa-ti cante fara carte
Cand ma vei simti departe....