Nimic

nu stiu cine sunt sau ce menire am
privesc cum clipe trec iar frunze cad din ram
sunt azi, sunt ieri iar maine de voi fi
aceasi intrebare in suflet dublu voi simti...
nimic de nu-s cum de exist?
intreg de sunt cum mai rezist?

Atat de departe

atat de departe si totusi impreuna
zgomotul apei ce loveste tarmul arid
linistea noptii a vacarm imi suna
sunt doar eu iar pe inima a aparut un nou rid ...

atat de departe sunt Sorii de noi
si totusi stralucesc si ne lumineaza
uneori uitam de naltimi si ramanem in noroi
si Luna e cea care ne binecuvanteaza....

atat de departe si cu vise -n ghiozdan
umbre-n Lumina sau raze -n uragan
clipele trec iar si iar ..in surdina
suntem amintiri ce viitorul incet le elimina...

atat de departe suntem de Adevar
sa fie real sau poate doar e o himera
mereu te astept ca pe-o floare de mar
ce ntind mana sa culeg dar ... raman cu frunza mizera