Neputinte

Lumea este mereu neschimbata
doar noi ne simtim diferit
cautam acea stare visata
stiind ca nu putem atinge un Infinit!
Avem sentimente confuze
ce nu dorim a le conserva
cautam in toate penibile scuze
Iubirea vrand a uita ...
Suntem pasari sau ingeri lasati fara aripi
cum sa putem indrazni a zbura?
Speranta reuseste prin nori a sclipi
dar dispare n oceanul neputintei de a visa.
sunt Eu sau doar Eu in asta n trebare:
-de ce exist in acest Timp?
esti Tu sau ai fost in a mea Stare
cand Soarele a incetat a zambi...

Nimeni si nimic

NIMIC nu misca in zare
Soarele e absurd de tacut
valuri au inghetat pe mare
Speranta nu s a nascut.
Lumina nu este in noapte
stelele sclipiri au pierdut
imposibil sa depistez urme de soapte
desi clipa de clipa le am tot cerut
Mirare ca inca e AER
Credinta ca pot inca zbura
cadou nu am ce sa-ti ofer
ca pret am doar Viata mea .
Nu s NIMENI in ast Nimic mare
si totusi pot cateodata visa
ca nu exista abandonare
ci doar neputinta de a lupta.

Sahara n imagini

manusa de sentimente pierduta
sau poate buchet de petale
amestec in lumea nevazuta
a gandurilor din nopti temerare...
atingeri de noi orizonturi
in ceata vietii amare
Speranta ce i spuma in valuri
iar Fericirea ce i praf in a mea stare.
cersesc o minune ,un Semn o-ntamplare
detest permanenta rutina
satula s chiar de visare
in care cu grija pasesc pe vreo mina.
zambete uit a culege
intr o gradina de lacrimi ce -i goala
din Pomul de Bine nu pot alege
ideea sa scriu pe a zilei desarta coala

Seri pustii

Intrebarile mi se lovesc de un zid
...barajul sentimentelor pierdute
ma pierd in mirajul unui gand...vid
si urmaresc cararea regretelor tacute...

Sunt eu in oglinda ce ape ma poarta
spre Infinitul mereu mai aproape
nu stiu de sunt vie sau ...poate sunt moarta
simt doar chemarea Sperantei din soapte...

Soarele nu-mi trimite prin raze raspunsuri
si-atunci Credinta ma-ndreapta spre Luna
firul de viata se -ncalceste prin fusuri
sunt doar Eu sau e o lume nebuna?

Exista mereu o voce ce tace
probabil obosita de atata durere
ceasornicul meu prea rapid misca ace
sunetul ploii stelare nu -mi mai provoaca placere...

Raman nemiscata ..sunt poate o stanca
ce -n vise primise un suflet...odata
nu sunt pe-un munte dar nici intr-o lunca
piatra de sunt ...nu pot fi doar eu vinovata?!

Jurnalul de calatorie al unei umbre

Sunt o umbra ce am decis sa ma exprim in Lumina candelei.De ce?probabil e singura metoda hilara prin care pot sa dispar.Atata vreme cat raman in Intuneric voi exista.Sigur exista in mod logic 2 metode pentru realizarea dezideratului:
1 sa cumpar un bec mare, mare cat un Soare(desi si atunci sansele sa raman umbra exista)
2 sa ma pun in spatele meu ca umbra intr-o camera cu oglinzi paralele(asa dispar prin multiplificare infinita)
Oricum pentru a nu lungi istoria cred ca ar fi bine sa mi expun prima poveste:
urmandu mi pasii din greseala in greseala am ajuns pe Taramul Regretelor...Si era atat de aglomerata zona incat riscam sa pasesc pe urmele altcuiva si sa ma ntristez mai profund desi in acea clipa parea un pleonasm.Asa ca mi am dat un ghiont sa maresc pasii si sa ies repede de acolo.Dar nu erau semne indicatoare asa ca am pasit in Taramul Deceptiilor .Aici un zgomot infernal pe un ocean de lacrimi ma sufoca ...Am inceput sa inot bras cu ochii inchisi...Aproape ca ma innecam agatata de gatul ultimei mele confruntari mentale cu egoul ravasit si am auzit o voce:ZBOARA!
Uitasem ca in anul 777BC primisem ,prin ordin guvernamental ,toate umbrele aripi protectoare.Aveam diverse denumiri, neesentiale insa ,ceea ce conta acum era faptul ca nu le puteam desfasura cu riscul "luarii la apa"iminent.Atunci salvarea a venit prin gandul de inceput.Sunt o umbra fara responsabilitati si constiinta.Urmeaza-ti stapanul,destinul,pasii..asta ne invatau de mici, din fasa, la scoala Umbrelor.Si acolo fusesem premianta cu diploma de excelenta.Totusi spiritul de razboinic nu mi dadea pace .Trebuie sa ma depasesc si sa preiau conducerea si mai ales sa mi imprim viteza de croaziera prin Taramurile ce se succedau in zona lacrimilor nesterse de vreme.LIBERTATE LIBERTATE auzeam ...Nu cred insa ca in istoria scrisa sa fi existat umbre vesele.Poate in cea orala ...dar s-a pierdut in... negura vremilor fara candele protectoare de existenta a umbrelor.
Stiu ca e putin stimulativ ce vedeti aici dar e mult mai putin creativ permis sa fii umbra limitata de Lumina .Nu credeti?

Pas fara urma

Un drum in ceata
sunt eu si a mea viata
un pas in neant
cu urma de gigant...
nu pot zari Lumina
si nu i doar a mea vina
ma pierd mereu in noapte
chiar de urmez a tale soapte..
privesc sa mi vad o urma
dar...sunt eu -nu am nici umbra
nsa o singura lacrima
durerea ar putea comprima

Vis

simt cum visul coboara din cer
e insa prea devreme sa sper..
vreau sa l prind in plasa de fluturi
e inadecvata insa pentru vulturi
privesc cum dispare in ceata
eu raman captiva n propria viata
inchid ochii si vreau din nou sa visez
un destin nou din cenusa am sa creez...
imagini de vis pe taram fericit
si n final ating Infinit...

Stari..

in tacere zilei aud soapte...soapte
-zambeste! traieste! inca nu e noapte!
in zumzetul zilei simt ca o chemare...
-vei fi fericita ! lasa intristare!
gandul tau ma nvaluie
ca un glob de viata
iar Speranta dainuie
intr un cub de gheata..
razele stelare vin prin Curcubeu
imi ating fruntea si duios ma alina
ma incurc :lipsesc EU sau Dumnezeu?
ca nu mi gasesc pacea cine e de vina?

Despre zile

Sunt zile ce merita a fi uitate sau poate chiar merita a fi netraite dar cum poti sa le alegi?
Sunt clipe ce vrei sa le sari ca intr un sotron de copii ce a fost folosit de mult prea multe ori si astfel liniile conturului nu se mai deslusesc/
Sunt ani ce trec si ce nu i poti returna puri istoriei personale caci paginile au fost patate de zile ce nu le ai dorit ...
si mai ales sunt ganduri,mii de ganduri ce vin ,se succed dar nu pot fi oprite de nici un baraj de gandire.
am un gand nou
dar mi e teama sa l gandesc
ca nu cumva al sau ecou
sa ma impiedice sa il traiesc
am o zi in fata
dar mi e teama sa intru in ea
ca nu cumva sa devin o hoata
si sa fur altcuiva dragostea.
am o viata ce vine
dar mi e teama sa o accept
ca nu cumva dorinta de bine
sa ma distraga de la gandul corect.
am un TOT imposibil
si asta ca nu te am si pe tine in el
Nimic nu i admisibil
in ziua ce vine , ce o simt far de TEL.

pentru tine ZUZI

e Soare iar in viitor
din aripile primite n dar pot sa zbor
sunt stele iar pe cerul meu
iar drumul nu mi mai pare greu.
sunt flori pe drum
tristetea i dusa ca un fum
si pot zambi si pot visa
si asta doar din "vina" ta.
Speranta mi canta tot mereu:
exista n Univers un singur ZEU
si crede ma iti multumesc
c ai aparut si pot din nou ca ... sa traiesc...
( versiunea originala suna mai bine cred :-)

Cu tine

Cu tine candela devine Soare
Curcubeului Vietii nu i lipseste nici o culoare
pasarile n alai ne conduc spre Zenit
iar nici un vis nu mi e limitat de Infinit.
Cu tine sunt EU acum si mereu
fara sa ma mai indoiesc de acel sau ...acest Zeu
pot zambi chiar de norii ma conduc prin desert
iar bucuria de a te tine de mana e ceva cert.
Cu tine chiar de vorbesc te aud cum tu taci
sau cu ochii mintii te privesc cum buchete de zambete mi faci
pot sa respir mereu al Sperantei ecou
si nu pot refuza al Asfintitului pretios cadou.