Cenusa unui Univers

Universul nostru a ars ieri
pompierul de servici era un vacanta
nu am pastrat decat zambete si amintiri de primaveri
ce mi par fade insa pentru a trai o noua viata.
In jar priveam ultimul suras cum se stinge
iar pleopele mi suspinau de durere
e iarna si n suflet iar ninge
de la Nord bate o pala adiere...

Stelute din Univers dispar rand pe rand
sunt eu sau esti tu intr o ciclica intrebare
alt cuplu de astri va aparea curand
sa traiasca pentru eternitate o alta visare...
Unde sunt eu si unde te ai dus?
de ce sa parasim acest Paradis?
mainile le-mpreunam caus
refuz sa parasesc si ast vis...

fara cuvinte...

Timpul uitarii se pierde n nisip
clepsidra e sparta... amintiri duse n vant
petala surasului ce pare stereotip
spune Adio ultimei romantice de pe Pamant...
Zarea se ascunde dupa cortina de lacrimi
tu ai plecat ... alfabetu -i pustiu
inteleg sentimentele ce le reprimi
e grea asteptarea intr un nor plumburiu.
Astept totusi un Semn ..ce insa nu vine
iar inima =i obosita ...ar vrea a dormi
fara pereche nimic nu o mai tine
accepta lipsa unui milion de verbe .
.dar nu si ancestralul "a iubi".

As vrea

E intuneric in camera de umbre
Si-as vrea o lumanare sa aprind
Sa pot s-alung acele fantome sumbre
Si-n colt sa te zaresc sezand zambind.

Si-as mai vrea sa pot sa te ating
Si sa iti simt suflarea calda in ureche
Sa-ti aud vocea blanda -atunci cand plang
Si mana ta cu tandre mangaieri sa ma desfete.

As vrea acea secunda-a Timpului sa stea
Sa-si uite drumul sau spre Vremea de uitare
Si-as vrea de mana amandoi pe-un colt de stea
Sa ne plimbam intr-o sublima stare de visare...

Teama

mi e teama si ...nu stiu de ce oare?!
exista motive sa mi fie?
doresc o zi plina de Soare
si simt ca va fi o frenezie...
mi e greu si ...cumva ametesc
gandind ca afarsitul e aproape
inima mi cere sa ma odihnesc
dar mintea ma ndeamna sa merg mai departe.
mi e teama dar pasul maresc
simt adierea victoriei in suflet
senzatia de bine ce o iubesc
ma face sa ma simt ca un pantof far de siret