Dorinta primara

Exista momente cand a respira este tot ce mai detii. Exista momente cand a uita este tot ce mai poti face. Exista momente cand a gandi este tot ce nu ar trebui sa faci. Si exista momente cand a trai este ceva imposibil de obtinut. Sunt intr-un astfel de cuplu de momente, in care desi respir nu pot uita, desi gandesc nu pot negocia cateva zile in plus .Pentru ca nu exista Nimic si mai ales nu exista Nimeni ce as putea sau cu cine as putea -o face. Suntem secunde risipite in acest Univers al neputintelor si vitezei pierdute din controlul propriilor emotii. Am 47 de ani numarati de abacul unei civilizatii in apogeul evolutiei sale. Tot ce am invatat in aceasta secunda universala se rezuma la ceva ce acum 2000 de ani fusese deja descoperit Carpe Diem. Este tot ce ai si cateodata nici macar atat. Nu suntem nici macar Dumnezeul propriei noastre vieti. Nu stapanim nimic si totul este doar o amagire bufonica a unei idei autoimpusa pentru ca trecerea noastra in aceasta lume sa aibe vreo valoare. Nu pot insa sa nu remarc ca cineva cu siguranta intr -o evolutie superioara se amuza terbil de eroarea noastra.Sunt atatea intrebari in fiecare dintre noi si doar cei mai lunateci continua sa le tina alerte in cautarea unui posibil raspuns sau semn divin. Sunt zile cand pot gandi optimist sau mai precis pot bloca fantana semnelor de intrebare si atunci pare ca reusesc sa opresc timpul in favoarea mea. Evident totul este o iluzie. Sunt doar eu singura intr-un baraj de energie cosmica dirijata spre un infinit controlat de cineva prea putin interesat de sentimente ori cuvinte, ci mai degraba cunoscator al finalului unei carti scrise prin contributia fiecarei vietuitoare pamantene. Posibil sa existe favoriti care sa scrie povesti ideale insa cei mai multi dintre noi doar mazgalim paginile virgine nefiind demni de a deveni coautori ai unei epopee de succes.Vulgaritate,materialism,obscenitati,droguri,viole enta verbala si fizica,mandrie,vanitate,lacomie,dezinteres fiind doar cateva din ingredientele "calitatii""vietii noastre care clipa de clipa ne autoflageleaza devenind imagini stricate intr-o oglinda cazuta in mocirla gandurilor si actiunilor noastre. Fiecare stim sa facem ceva specific. Eu jonglez cu niste cuvinte venite din abisul constiintei cuiva ce nu cunosc desi convietuim de 47 de ani in matca acelorasi celule . Dorintele mele de la o vreme insa s-au imputinat si cred ca se limiteaza in fapt doar la una:sa mai respir o data profund ca la nastere cu acea candoare,naivitate si incredere in viata ...