sâmbătă, 31 iulie 2010
Visez cu ochii deschisi
Visez cu ochii deschisi la tine
si simt ca o sa ne fie bine
din cele doua scoici ratacite n Prezent din al vietii sirag
am reusit sa ne ntalnim noi doua perle ce ne asemanam mai mult decat vag..
visez tinerete fara de sfarsit
dar Timpul imi sopteste stingher:este gresit!
visez viata fara de moarte mereu
dar Destinul ma mangaie bland :asta hotarasc eu!
Visez la Trecut si traiesc intr un foc
si simt cum in Viitor nu mai e loc
visez cu candoare ca poate ntr o zi
pe o raza de Soare ne vom intalni...
Visez melodii ce mi susura lin
si doar asa pot uita de al vietii pelin
visez uneori cu ochii larg deschisi
nu vreau sa i inchid si sa ma pierd in cotidianul Abis.
Noi
Noi suntem puternici cand sufletele ni se ating
noi suntem puternici cand prin priviri focuri in inimi ni se aprind
noi suntem puternici cand lacrimi preschimbam in perle de amintiri
noi suntem puternici cand din trandafirii vietii prin saruturi scoatem cei mai adanci spini...
Noi suntem puternici atunci cand de mana zburam peste nori
noi sntem puternici cand Orizontul traversam in ai diminetii zori
noi suntem puternici cand spre Everest pornim
noi suntem puternici caci impreuna spre Viitor privim.
Noi suntem puternici in dureri caci ne unesc
noi suntem puternici caci visele ni se mplinesc
noi suntem puternici pentru Azi si maine iar
noi suntem puternici si ti multumim Doamne pentru al tau minunat dar ..
Lumina
ma ndrept spre Lumina din sufletul meu
incet doar cat sa o zaresc caci evit sa mi fie greu
si simt ca sa o ating nu ar fi de ajutor
caci s ar indeparta si mi ar mari al meu dor.
ma ndrept prin poezie
si ascult a spiritului simfonie
fara sa ma grabesc
astept sa ma regasesc.
ma ndrept zambind
sa par a nu fi stingher
cu pasul marind
sa par ca as avea ceva important sa ii cer.
ma ndrept spre EA
ca un fluture inconstient
ce si va arde n caldura sa
aripile ce ar trebui sa l duca departe de Prezent.
ma ndrept intr un vis
ce pare frumos
in fapt caderea n abis
ma face sa ma trezesc ... pe jos.
vineri, 30 iulie 2010
Ce lasam si mai ales cui?
Ma uit in jur cu ochii de adult si vad doar oameni preocupati de material :sa acumuleze ,sa aibe chiar de nu au nevoie si incet incet se intampla sa detina o cantitate enorma lucruri complet inutile.Imi amintesc cum in copilarie viata bunicilor mei era extrem de simpla ca material.Diferenta era insa enorma in optimismul,buna dispozitie si armonia dintre ei.Acum vecinii sunt cu ochii vigilenti la primul tau semn de slabiciune si esec ca sa si castige o bruma de mutumire,acum rudele se vad rar si se simt stingheri cu toate formele evoluate de comunicare la distanta exsitente.Acum respectul devine doar un cuvant de dictionar desuet.Si ce mi se pare nefiresc daca faci efortul sa privesti fetele celor pe care i intalnesti sunt incruntate,stresate preocupate iar zambetele sunt din ce in ce mai rare si mai de convenienta.
De ce tot vrem material?
De ce intretinem imagini false in care valoarea umana este ridicularizata (sau poate nu este corect spus dar pusa intr o lada prafuita in podul a carei scara am ars) iar hainele,proprietatile si incultura mediatizata cu elan sunt primadonele vietii mileniului 3 in special in Romania?
Si pentru ce facem asta? Ca sa lasam mosteniri grele viitorilor nostri urmasi ?Nu cumva e si acesta un semn de egoism (aceasta meteahna de care era bine inca din Geneza sa fim lipsiti)?
Daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu cum de ne am pricopsit cu aceata "calitate"?As merge mai departe si as indrazni sa spun ca consider butada :Dumnezeu iti da dar nu iti pune in traista ! ca e atat de eronat inteleasa incat ne grabim sa umplem o traista a desartaciunilor pentru a ne asigura un suflet impur pentru eternitate.
Ajutor? sa ajutam aproapele ?nu inteleg de ce sa il ajutam ?!
Cei mai multi dintre noi pornim la drum genetic egali dar avem mosteniri materiale diferite.Totusi cum zicea cineva banii nu aduc fericirea dar ajuta foarte mult caci prefer sa fiu tanar ,bogat si sanatos decat batran,sarac si bolnav.
De ce o masa buna primeaza oricarei forma de inaltare spirituala?
De ce ne educam copii in spiritul materialismului ? spun asta caci de reflectez 90% din ceea ce zilnic vad ei se refera la acest aspect .
Exista evident exceptii dar sunt atat de rara avis ca a la long ca specie nu vad decat un sfarsit iminent.Ceea ce este mai grav ca prin" superioritatea "noastra pereclitam si celelate specii.
Si nu pot sa nu ma intreb cu ce drept o facem?Cu siguranta nu a celui dintai venit si nici a celui mai puternic.As spune a celui mai debil desi ne amagim ca gandim.Daca corporatii ca BP isi permit sa distruga fauna si flora marina fara repercusiuni decat de ordin material ,daca tari importante isi folosesc armele doar pentru a si valorifica inainte "de expirare" dispozitivele de razboi ce mai putem spune sau face?
Cred ca o trezire din starea de letargie ar fi necesara si folosirea la scara mondiala a cuvantului NU urmat de un zambet larg ar putea ajuta!
Nu cred ca vrem sa fim cei mai bogati din cimitire
nu cred ca vrem copii sa uite chiar al nostru nume
nu cred ca vrem de maine planeta sa fie doar praf
nu cred ca vrem ca viitorul sa ne uite pe un cearceaf
Nu cred ca vrem sa uitam de iubire
nu cred ca vrem sa cadem in nesimtire
nu cred ca vrem zambetele sa -nghetam
nu cred ca vrem copii de maine sa i privam.
Nu cred ca vrem sa umplem cu lacrimi oceane
nu cred ca vrem sa uitam chiar si ale noastre mame
nu cred ca vrem sa uitam a canta
si mai ales nu cred ca vrem s anihilam ideea de a putea visa ....
De ce tot vrem material?
De ce intretinem imagini false in care valoarea umana este ridicularizata (sau poate nu este corect spus dar pusa intr o lada prafuita in podul a carei scara am ars) iar hainele,proprietatile si incultura mediatizata cu elan sunt primadonele vietii mileniului 3 in special in Romania?
Si pentru ce facem asta? Ca sa lasam mosteniri grele viitorilor nostri urmasi ?Nu cumva e si acesta un semn de egoism (aceasta meteahna de care era bine inca din Geneza sa fim lipsiti)?
Daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu cum de ne am pricopsit cu aceata "calitate"?As merge mai departe si as indrazni sa spun ca consider butada :Dumnezeu iti da dar nu iti pune in traista ! ca e atat de eronat inteleasa incat ne grabim sa umplem o traista a desartaciunilor pentru a ne asigura un suflet impur pentru eternitate.
Ajutor? sa ajutam aproapele ?nu inteleg de ce sa il ajutam ?!
Cei mai multi dintre noi pornim la drum genetic egali dar avem mosteniri materiale diferite.Totusi cum zicea cineva banii nu aduc fericirea dar ajuta foarte mult caci prefer sa fiu tanar ,bogat si sanatos decat batran,sarac si bolnav.
De ce o masa buna primeaza oricarei forma de inaltare spirituala?
De ce ne educam copii in spiritul materialismului ? spun asta caci de reflectez 90% din ceea ce zilnic vad ei se refera la acest aspect .
Exista evident exceptii dar sunt atat de rara avis ca a la long ca specie nu vad decat un sfarsit iminent.Ceea ce este mai grav ca prin" superioritatea "noastra pereclitam si celelate specii.
Si nu pot sa nu ma intreb cu ce drept o facem?Cu siguranta nu a celui dintai venit si nici a celui mai puternic.As spune a celui mai debil desi ne amagim ca gandim.Daca corporatii ca BP isi permit sa distruga fauna si flora marina fara repercusiuni decat de ordin material ,daca tari importante isi folosesc armele doar pentru a si valorifica inainte "de expirare" dispozitivele de razboi ce mai putem spune sau face?
Cred ca o trezire din starea de letargie ar fi necesara si folosirea la scara mondiala a cuvantului NU urmat de un zambet larg ar putea ajuta!
Nu cred ca vrem sa fim cei mai bogati din cimitire
nu cred ca vrem copii sa uite chiar al nostru nume
nu cred ca vrem de maine planeta sa fie doar praf
nu cred ca vrem ca viitorul sa ne uite pe un cearceaf
Nu cred ca vrem sa uitam de iubire
nu cred ca vrem sa cadem in nesimtire
nu cred ca vrem zambetele sa -nghetam
nu cred ca vrem copii de maine sa i privam.
Nu cred ca vrem sa umplem cu lacrimi oceane
nu cred ca vrem sa uitam chiar si ale noastre mame
nu cred ca vrem sa uitam a canta
si mai ales nu cred ca vrem s anihilam ideea de a putea visa ....
joi, 29 iulie 2010
Despre usi
He who closes his eyes sees nothing, even in the full light of day.
Leopold Trepper
Suntem inconjurati de usi inchise.Avem acest dar de a decide pe care o deschidem singuri, la care vom bate si vom astepta sprijin si invitatie ca sa -i pasim pragul si pe care nu le vom accesa niciodata.Sunt insa si usi invizibile .Usi nevazute care ne-ar putea duce pe taramuri fermecate deVIS.Le simtim ,stim ca sunt ,ca ne asteapta dar bajbaim pe intuneric doar doar le vom nimeri.Si multi dintre noi renuntam sa le mai cautam iar pe masura ce trec anii ,constientizam ca optiunile ni se imputineaza.De curand un vechi prieten mi-a marturisit ca implinirea varstei de 40 de ani l-a facut sa realizeze faptul ca de acum trecand de jumatatea vietii trebuie sa se multumeasca cu putinile usi ce se dechid singure .Atunci nu am stiut cum sa reactionez si doar am zambit.Acum dupa aproape 2 saptamani de meditatie pot afirma ca greseste ,ca usile invizibile inca ne asteapta ,si ca nu trebuie sa renuntam si sa aducem de este nevoie reflectoare pentru a le scoate din umbra.Sufletul nu are varsta iar experienta castigata in timp trebuie sa fie un atuu si nu un impediment.Visele continua sa ne astepte …sa le traim!
Viata este o cetate imensa
in care usile mai mici sau mai mari ma inconjor
si chiar de sunt impiedicata de ceata cea densa
persist in ideea ca pragul fiecareia sa-l trec in al meu zbor.
Sa tin ochii deschisi chiar si in intuneric
perspectiva orizontului sa nu o limitez
sa nu renunt la Visul cel mare( dar nici la cel mic:-) )
sa continui sa sper ,sa lupt,sa ma darui pentru al meu CREZ.
Leopold Trepper
Suntem inconjurati de usi inchise.Avem acest dar de a decide pe care o deschidem singuri, la care vom bate si vom astepta sprijin si invitatie ca sa -i pasim pragul si pe care nu le vom accesa niciodata.Sunt insa si usi invizibile .Usi nevazute care ne-ar putea duce pe taramuri fermecate deVIS.Le simtim ,stim ca sunt ,ca ne asteapta dar bajbaim pe intuneric doar doar le vom nimeri.Si multi dintre noi renuntam sa le mai cautam iar pe masura ce trec anii ,constientizam ca optiunile ni se imputineaza.De curand un vechi prieten mi-a marturisit ca implinirea varstei de 40 de ani l-a facut sa realizeze faptul ca de acum trecand de jumatatea vietii trebuie sa se multumeasca cu putinile usi ce se dechid singure .Atunci nu am stiut cum sa reactionez si doar am zambit.Acum dupa aproape 2 saptamani de meditatie pot afirma ca greseste ,ca usile invizibile inca ne asteapta ,si ca nu trebuie sa renuntam si sa aducem de este nevoie reflectoare pentru a le scoate din umbra.Sufletul nu are varsta iar experienta castigata in timp trebuie sa fie un atuu si nu un impediment.Visele continua sa ne astepte …sa le traim!
Viata este o cetate imensa
in care usile mai mici sau mai mari ma inconjor
si chiar de sunt impiedicata de ceata cea densa
persist in ideea ca pragul fiecareia sa-l trec in al meu zbor.
Sa tin ochii deschisi chiar si in intuneric
perspectiva orizontului sa nu o limitez
sa nu renunt la Visul cel mare( dar nici la cel mic:-) )
sa continui sa sper ,sa lupt,sa ma darui pentru al meu CREZ.
Vise in pasi de balerina
nu pot face pasii decat pe varfuri
ca nu cumva din vis prea repede sa ma trezesc
nu pot trai altfel decat prin ganduri
ca nu cumva cu realitatea sa ma obisnuiesc.
nu pot zambi decat cu masca
ca nu cumva zambetul meu sa mi fie interzis
nu pot spera decat in soapta
ca nu cumva sa mi fie furat al meu vis.
nu pot dansa decat in minte
ca nu cumva muzica sa se opreasca subit
nu pot lasa lacrima s- alunece cuminte
ca nu cumva s- alunge putinul ce mi ramase de iubit...
ca nu cumva din vis prea repede sa ma trezesc
nu pot trai altfel decat prin ganduri
ca nu cumva cu realitatea sa ma obisnuiesc.
nu pot zambi decat cu masca
ca nu cumva zambetul meu sa mi fie interzis
nu pot spera decat in soapta
ca nu cumva sa mi fie furat al meu vis.
nu pot dansa decat in minte
ca nu cumva muzica sa se opreasca subit
nu pot lasa lacrima s- alunece cuminte
ca nu cumva s- alunge putinul ce mi ramase de iubit...
Atunci doar ...
Atunci cand cortina va cadea
atunci cand scena vietii mele se va demonta
atunci cand in privirea ta nu voi mai vedea dragostea
arunci cand in sufletul meu nu voi mai simti Speranta
atunci cand Soarele se va ascunde pt eterninatea intre nori
atunci cand stelele vor fi ales sa nu mai fie considerate mici Sori
atunci cand Polul Nord zambetul unui copil va ingheta
atunci cand pasarile vor inceta a mi canta
atunci cand florile cu mireamsa lor nu ne vor mai incanta
atunci cand aerul va deveni prea greu sa il respir
atunci cand noaptea va cuceri ziua si va invinge pe Destin
aunci cand visul meu se va sfarsi printr un suspin
atunci cand desi vii spre mine te vei indeparta
atunci doar voi accepta ca ceasul trezirii din reverie va suna....
atunci cand scena vietii mele se va demonta
atunci cand in privirea ta nu voi mai vedea dragostea
arunci cand in sufletul meu nu voi mai simti Speranta
atunci cand Soarele se va ascunde pt eterninatea intre nori
atunci cand stelele vor fi ales sa nu mai fie considerate mici Sori
atunci cand Polul Nord zambetul unui copil va ingheta
atunci cand pasarile vor inceta a mi canta
atunci cand florile cu mireamsa lor nu ne vor mai incanta
atunci cand aerul va deveni prea greu sa il respir
atunci cand noaptea va cuceri ziua si va invinge pe Destin
aunci cand visul meu se va sfarsi printr un suspin
atunci cand desi vii spre mine te vei indeparta
atunci doar voi accepta ca ceasul trezirii din reverie va suna....
miercuri, 28 iulie 2010
Dor
E practic imposibil
Sa poti sa-l dibuiesti
E atat de ascuns in suflet
Poti doar sa-l intuiesti.
Il simti insa acolo-n cel mai indepartat ungher
Il simti cum te apasa si te-ndeamna la foarte mult mister.
Ai vrea sa poti in locu-i altceva sa pui
Sa-l schimbi pentru o clipa cu o farama din sufletul lui.
Sa poti sa simti pe-aceasta delicata cale
O parte din iubirea ce zice el ca-i mare
Sa poata el la randu-i sa simta ale tale chinuri
Si al tau DOR cumplit ce te umple de suspinuri.
marți, 27 iulie 2010
Semne
E greu sa lasi Destinul sa trimita Semne
si mult mai greu e mai apoi sa le urmezi
si uneori ma-ntreb: nu a sosit acea vreme
sa -ncerc sa mi realizez visul fara sa tot reflectez...
E greu sa astepti Semne cand ele nu apar
si poate timpul isi cere in sfarsit darea
oprestete din zborul tau si lasa te purtat de val
caci crede ma Destinul ti a trimis chemarea...
E greu sa spui Adio ! o stiu si stii si tu
de aceea uneori elimini din cuvinte
dar ce i usor in viata ?unde i un intelept guru
prin doua vorbe sa ti refaca ierarhia celor sfinte n minte.
E greu sa nu te vad o zi sau chiar un ceas
de aceea poza ta am pus o la pastrare
si inca astept momentul cand al nostru vas
va reprimi busola (reparata) si vom pleca pe mare.
E greu sa spun acum de este zi sau noapte iar
dar pot zambi si sa ti trimit un zambet :-)
considera l de poti al meu unil dar
ce te va pazi -n furtuni de fulger si de tunet !
Rugaciune pt Univers
Ca infima parte a ta ce inca exist
ca giganta traire ce inca ma simt
ca minuscula constiinta ce reprezint
ca enorma simtire ce subzist
implor ,rog si indraznesc ca sa iti cer
sa nu permiti ca n secunda de ieri sa pier
sa accepti ca am rolul meu pe acest Pamant
si pentru aceasta al meu vis sa ma ajuti sa l scot din gand...
duminică, 25 iulie 2010
Multumesc!
Multumesc ca pot cu tine zambi din nou
multumesc ca ai acceptat sa fiu al tau ecou
multumesc ca spre Everest rucsacul pentru mine il duci
multumesc ca prin vocea ta blanda lacrima mi fugara o usuci...
Multumesc ca desi departe mereu esti prezent
multumesc ca nu accepti ca tristetea mea sa ma faca un repetent
multumesc pentru tot si mai ales ca existi
multumesc ca la loteria mea ai ales ca sa risti ...
multumesc ...cred ca spune cam tot
multumesc ca alaturi de tine mi regasesc al meu loc
multumesc e tot ce mi ramane sa spun
vocabularul e incomplet de aceea zambesc si o floare din inima in mana iti pun!
Ce vrei ..
Ce vrei e doar verdele puritatii
ce vrei e doar varsta inocentei
ce vrei e doar mirajul zilei de maine
ce vrei e doar uitarea durerii-n ruine....
Ce vrei e ce nu poti avea
ce vrei se ntampla sa fie deja a altcuiva
ce vrei nu poti sa atingi cand doresti
ce vrei uneori e greu sa definesti.
ce vrei e departe si mereu in alt loc
ce vrei poate fi doar iluzia unui joc
ce vrei e real dar parca hilar
ce vrei niciodata nu va fi ceva ideal.
ce vrei sau ce vreau ca nu mi amintesc
sa fie un vis ,un cosmar sau o amintire
ce vreau sau ce vrei ajuta ma sa supravietuiesc
de fu vis ,cosmar amintire :trezeste ma din amortire!
sâmbătă, 24 iulie 2010
Doar o mana...
Doar o mana iti cer sa mi intinzi
atunci cand ma afund sa incetezi sa razi
doar o mana iti cer sa mi oferi la urcus
nu ca mi ar fi greu ci doar sa nu uit ca nu s pe derdelus...
Doar o mana iti cer sa mi oferi
sa ma conduci spre Lumina-n intunecatele seri
doar o mana iti cer sa imi dai
sa ma indrume cu blandete spre Rai.
Doar o mana iti cer ca sa ma atingi
sa mi ridici durerea ce ma strange in chingi
Doar o mana iti cer sa fie pentru o clipa a mea
prin a sa mangaiere sa mi aline suferinta si sa mi aduca linistea ...
vineri, 23 iulie 2010
Cursa spre pisc
e simplu in doi sa urci
e simplu in doi sa urmaresti un vis
e simplu in doi drumul sa nu-ncurci
e simplu in doi sa evti capcana de a nimeri in abis
greu devine sa te urmaresc
sa nu ratez ultima sansa sa ...marchez
nici pentru tine nu i usor sa ma urmezi
cu atatea probleme ce am dar ...continui sa ma veghezi
si astfel ncet dar sigur vom reusi
pe Everest turnul victoriei cu zambete vom zidi
apoi mandri, pe Orizont ca reper din nou vom lua
e visul nostru si pentru el cu speranta vom lupta!
joi, 22 iulie 2010
Aer
sunt o masura de aer comprimat
stau cu degetul pe tragaci sa -l descatusez
mi e teama ca inca o vreme voi sta nemiscat
nu cumva din greseala unei tresariri sa ma dezamorsez.
sunt o pastila de aer ce zbor
si nu vad cum as putea fi prinsa in palma
sunt cateva fire de oxigen ce nu mai vor
sa fie viciate -n a lantului viata salba ..
sunt o bula de aer ce inca dorm
si as vrea sa deschid ochii doar pentru ieri
sa nu am viitor iar prezentul sa l absorb
ca pe un vierme ce nu l-ai dorit si sigur nu l ceri
sunt aer impur ce pleaca in munti
sa si redobandeasca imunitatea
si daca vreme aveai sa ma asculti
poate reuseai sa mi alungi anxietatea...
miercuri, 21 iulie 2010
Sansa
Sansa mea ca te am intalnit
sansa ta ca m-ai zarit
sansa noastra sa fim in acelasi Univers
sansa ce ne surade chiar si prin al meu naiv vers...
Sansa de a escalada un Everest adormit
sansa de a cuceri un varf mult ravnt
sansa de a realiza un vis in culori
sansa de a trai cu speranta de noi zori.
Sansa de a zbura mereu spre alti Sori
sansa de a fura curcubeului paleta de culori
sansa de a avea Orizontul in noi
sansa ce ne va permite sa devenim prin puterea noastra eroi ...
Sub salcie...
Inconjurata de lianele tale mangaietoare
ascultandu ti tanguierea sub adierea de vant, ametitoare
uit de azi , de ieri ,de maine si ..de tot
si simt ca aici pentru eternitate mi-am gasit al meu loc.
As vrea sa ma cuprinzi sa devenim intregul pierdut
As vrea prin puterea rugaciunii pecetluita cu al nostru sarut
sa ma inalt din frunza n frunza cat mai sus
ca si al meu suflet sa urmeze firul pe care spiritul deja s -a dus.
marți, 20 iulie 2010
Maine ...va veni?
vrem sa stim cu adevarat cum va fi ziua de maine?
de ce?
putem schimba?
Carpe diem!
Da si nu si azi si ieri
Da si nu si acum si odata
Da si nu 43 de primaveri
Da si nu sunt speriata
Da si nu si ieri si azi
Da si nu si odata dar si acum
Da si nu visam cum cazi
Da si nu putem prinde un fum?
Da si nu poate un maine din nou
Da si nu in inima ta va rasuna al meu ecou
Da si nu va fi prea tarziu sau devreme
Da si nu cand voi afla raspunsul acestei dileme?
Vin... ca sa plec...si plec .. ca sa vin apoi
Vin ca sa plec si plec ca sa vin apoi
ce nonsens si cata risipa de energie!
Uitam sa zambim printre lacrimi ce raman in noi
ce nonsens si cata acumulare inutila de apa vie ...
Vin ca sa plec si plec poate acum fara sa ma ntorc
logica devine evidenta
las ca Titanic amintiri in sticla timpului ce ca un resort
vor expanda si vor impanzi lumea asta dementa...
Vin ca sa plec si sper sa raman
dar trebuie aer mai mult si pentru mine
poate n absenta mea reusesti sa ascunzi in fan
o banita mare din rezerva facuta de tine...
Vin ca sa plec dar poate-as putea
sa ma aciuez intr un colt langa tine
promit sa ncetez sa vorbesc
doar sa te ascult -lasa ma o clipa si pe mine!
Vin ca sa plec si nu pot aschimba
destinul isi scrise varianta
sper doar sa mai am asta noapte a mea
nainte sa intru in acea neagra fanta...
Vin ca sa plec si nu incerca
sa ma retii caci e imposibil
sunt cumva fericita n inima mea
ca am trait atat cat a fost... real si credibil!
luni, 19 iulie 2010
Valsurile fericirii
Vreau sa valsam acest ultim dans
Eu si cu tine doar ,la sfarsit fericit de lume
vreau sa simt al vantului bland balans
cand fredoneaza incet in surdina al iubirii noastre nume...
Vreau sa respir cu ochii deschisi
sa simt iz de primavara in suflet
vreau sa dansez ca acei muguri de irisi
ce se deschid, fara sa aibe importanta de i vals sau menuet...
Vreau sa soptim cuvinte noi ce sensul altora le e strain
vreau sa beau din otrava vietii si sa i simt dulceata si nu asprul pelin
vreau sa ma tii , sa ma saruti ,sa ma -nvarti pe pas de dans
si ca o tornada inlantuiti sa disparem impreuna n pas de vals..
sâmbătă, 17 iulie 2010
Ciuperca ucigasa a mileniului 3
Nu vom disparea din cauze banale gen :incalzirea globala,razboaie nucleare ,maladii tumoroase nu nu... Vom disparea atinsi de ciuperca numita depresie generalizata .
Deja victimele ce cad langa noi nu ne mai impresioneaza,deja nu le mai aruncam macar un sambure de respect in goana noastra spre padurea unde in sfarsit vom gusta din acea ciuperca mult asteptata ...
nu vreau sa te mai caut desi tu m-ai atins deja
nu vreau sa te -ntalnesc desi gustul mi pare cunoscut cumva
nu vreau sa dispar asa de simplu si oricum nu chiar azi
nu vreau sa merg in padurea mortii cu tine ci sa respir aerul dintre puri brazi..
nu vreau sa gandesc iar negru doar ca tu sa prosperi
nu vreau sa mi ingrop speranta doar ca tu mi ceri
nu vreau sa mai existi acolo pe toti sa ii distrugi
nu vreau sa mai vad cum prin suferinta pe toti tu ne subjugi..
si atunci ramane sa pierd al vietii joc
si sa plec in tacere in cel de nentors loc
si atunci ramane Adio sa nu spun
ci doar sa nchid ochii la ast sfarsit de drum ..
Deja victimele ce cad langa noi nu ne mai impresioneaza,deja nu le mai aruncam macar un sambure de respect in goana noastra spre padurea unde in sfarsit vom gusta din acea ciuperca mult asteptata ...
nu vreau sa te mai caut desi tu m-ai atins deja
nu vreau sa te -ntalnesc desi gustul mi pare cunoscut cumva
nu vreau sa dispar asa de simplu si oricum nu chiar azi
nu vreau sa merg in padurea mortii cu tine ci sa respir aerul dintre puri brazi..
nu vreau sa gandesc iar negru doar ca tu sa prosperi
nu vreau sa mi ingrop speranta doar ca tu mi ceri
nu vreau sa mai existi acolo pe toti sa ii distrugi
nu vreau sa mai vad cum prin suferinta pe toti tu ne subjugi..
si atunci ramane sa pierd al vietii joc
si sa plec in tacere in cel de nentors loc
si atunci ramane Adio sa nu spun
ci doar sa nchid ochii la ast sfarsit de drum ..
Ma doare ...
Ma doare ca azi s a dus din nou
ma doare ca viata i traita in pasi de tango
ma doare ca maine din nou ca azi va zbura
ma doare ca aripi sa zbor nicand nu voi avea...
Ma doare ca sunt aici si acum
ma doare ca nu pot vedea acel Semn e inceput de drum
ma doare sa vad cum cade in noapte o stea
ma doare atunci cand stiu ca nici azi nu va fi a mea ...
Ma doare cand rad sau ,zambesc mai timid
ma doare cand vorbele mele mereu se lovesc de un zid
ma doare sa stiu ca nimic nu i al meu
ma doare cand vad ca nu mi vorbeste nici azi al meu zeu...
Ma doare sa sper si ma doare sa spun
ma doare sa visez si sufletul in versuri sa mi pun
ma doare sa fiu si regret ca exist
ma doare ca esti caci pentru tine trebuie sa mai rezist ....
Ziua cailor
Mereu sau poate nu mereu dar cateodata, folosim expresia :la "Pastele Cailor" .... o sa ... si nu pot sa nu ma intreb de unde atata nedreptate ,sa marginalizam niste animale atat de fine si care cred eu ar trebui sa ne inspire de o maniera pozitiva.In definitiv caii vad mult mai mult decat noi ,simt mai bine si mai ales alearga mai repede .Ca sa nu mentionez ca sar si peste obstacole ceea ce sa recunoastem :noi preferam sa le ocolim de la distanta iar de ne ies in cale ramanem blocati si incepem sa ne lamentam ...Sigur nu asta era ideea de inceput a scrierii mele.Dar care era totusi?
...
DA vreau pentru clipa sa fiu un cal salbatec
si vantul sa mi sufle-n par atunci cand liber alerg
sa pot sa ajung sa te asigur ca desi esti lunatec
nicicand pe alta carare oricat de luminoasa nu vreau, fara tine, sa merg...
DA vreau sa gasim impreuna ,
ca i pe Everest sau Sahara, al nostru destin
s DA atunci cand goarna ce anunta obstacole suna,
deodata si fara frica cu ochii larg deschisi sa le sarim...
DA vreau clipa de acu sa fie eterna
si DA cred ca un pic de visare ajuta s-o tin
ramai langa mine ,sa uitam a trecutului berna
si sa galopam spre-al zilei de maine destin ...
vineri, 16 iulie 2010
Promisiuni
e usor sa promit ca NU voi mai scrie
e usor sa promit ca Nu voi mai plange
e usor sa promit ca Nu voi mai reda in poezie
viata mea zi de zi ce Speranta mi-o restrange...
e usor sa scriu ce vrei sa vezi
e usor sa plang cand nimic nu mai tine
e usor ca a mea poezie sa nu o crezi
si mai ales sa uiti ca viata incepe iar si maine..
e usor sa spun ce chiar acum gandesc
e usor sa uit ce insa va fi maine
e usor sa sper ca din nou maine te zaresc
si mai ales sa promit ca nu ma mai pierd prin ale trecutului ruine ..
e usor sa zbor cand aripi n am
e usor sa promit ca merg in Cer doar pentru mine
e usor sa mint ca fericirea i mai mult de un gram
mai ales sa promit ca voi ramane aici doar pentru tine...
e usor sa promit cand nu mai am nimic
e usor sa promit orice si oriunde
dar nu uita sunt doar un suflet de pitic
ce ncearca prin promisiuni sa te incante...
e usor sa promit ca Nu voi mai plange
e usor sa promit ca Nu voi mai reda in poezie
viata mea zi de zi ce Speranta mi-o restrange...
e usor sa scriu ce vrei sa vezi
e usor sa plang cand nimic nu mai tine
e usor ca a mea poezie sa nu o crezi
si mai ales sa uiti ca viata incepe iar si maine..
e usor sa spun ce chiar acum gandesc
e usor sa uit ce insa va fi maine
e usor sa sper ca din nou maine te zaresc
si mai ales sa promit ca nu ma mai pierd prin ale trecutului ruine ..
e usor sa zbor cand aripi n am
e usor sa promit ca merg in Cer doar pentru mine
e usor sa mint ca fericirea i mai mult de un gram
mai ales sa promit ca voi ramane aici doar pentru tine...
e usor sa promit cand nu mai am nimic
e usor sa promit orice si oriunde
dar nu uita sunt doar un suflet de pitic
ce ncearca prin promisiuni sa te incante...
Cum sa continui?
Cum sa continui sa intinzi o sfoara ce s-a rupt?
cum sa zambesti cand simti ca Timpul e pentru tine perete mult prea scurt si-abrupt
cum sa gasesti toiagul din povesti
ce sa l preschimbi printr-o magie in rac ce sa te tina n a lui clesti..
Cum sa continui ceva ce inca nu ai inceput?
ce nu ai avut curajul nici sa visezi odata
cum sa gasesti iubirea cand nu stii decat al mortii sarut
iar Soarele refuza sa ti incalzeasca viata cateodata...
Cum sa mai scrii cand nimeni nu te vrea
cum sa mai spui cand nimeni nu te-asculta
cum sa traiesti cand ai pierdut locul pe stea
cum sa ramai cand nimeni nu te asteapta?
Cum sa continui sa mergi pe un fir
ce e subtire si se -ndoaie in tacere
cum sa mai speri ca va veni un galben trandafir
sa ti aline pentru -o clipa intensa ta durere?'
Cum sa mai speri cand nu astepti nimic?
cum sa astepti cand nu mai ai nici vise
cum sa mai stai cand te asteapta un dric
cum sa mai plangi cand lacrimile din faclii sunt stinse..
cum sa zambesti cand simti ca Timpul e pentru tine perete mult prea scurt si-abrupt
cum sa gasesti toiagul din povesti
ce sa l preschimbi printr-o magie in rac ce sa te tina n a lui clesti..
Cum sa continui ceva ce inca nu ai inceput?
ce nu ai avut curajul nici sa visezi odata
cum sa gasesti iubirea cand nu stii decat al mortii sarut
iar Soarele refuza sa ti incalzeasca viata cateodata...
Cum sa mai scrii cand nimeni nu te vrea
cum sa mai spui cand nimeni nu te-asculta
cum sa traiesti cand ai pierdut locul pe stea
cum sa ramai cand nimeni nu te asteapta?
Cum sa continui sa mergi pe un fir
ce e subtire si se -ndoaie in tacere
cum sa mai speri ca va veni un galben trandafir
sa ti aline pentru -o clipa intensa ta durere?'
Cum sa mai speri cand nu astepti nimic?
cum sa astepti cand nu mai ai nici vise
cum sa mai stai cand te asteapta un dric
cum sa mai plangi cand lacrimile din faclii sunt stinse..
luni, 12 iulie 2010
NU NU !!!
Nu o sa fie nevoie sa mi amintesc de tine
mereu vom fi impreuna sa ma tii de mana si sa ne fie bine..
Nu o sa fie nevoie sa inchid ochii sa te vad
mereu vom fi impreuna si va fi suficient sa i dechid sa te vad razand...
Nu o sa fie nevoie masti sa mai port
mereu vom fi fi impreuna si lacrimi nu va trebui sa ascund in al inimii cort...
Nu o sa fie nevoie drumuri lungi sa mai fac
mereu vom fi impreuna si vom zbura spre un cer instelat...
Nu o sa fie nevoie sa mi amintesc de tine
mereu vei fi acolo zambind atunci cand voi avea nevoie sa ma redefinesc pe mine ...
sâmbătă, 10 iulie 2010
MEREU
credem mereu ca depinde de noi
credem si speram ca vom fi mereu in doi
credem mereu ca putem sa ne zambim etern
credem si speram ca morile vietilor noastre doar bucurii cern...
credem ca suntem unici in a noastra iubire
credem si speram ca vom ramane impreuna in nemurire
credem ca nimic si nimeni nu ne va desparti
credem si speram ca viata in derularea ei nu ne va dezamagi...
credem ca vara nu se va termina
credem si speram ca a sa caldura ne va putea inspira
credem ca nu visam fericirea de acum
credem si speram ca niciodata nu se va sfarsi al nostru drum...
credem ca nu suntem nebuni
credem si speram ca am facut plata iubirii in arvuni
credem ca amintirea trecutului ne va ocoli
credem si speram ca viitorul nostru sublim va fi...
vineri, 9 iulie 2010
Formele iubirii
Iubirea ce-i in forma pura a rasaritului din mari
Iubirea ce preschimba lumea si i confera mereu alura de noi zori
Iubirea ce o simtim cand am uitat simti
Iubirea ce o purtam in noi chiar si atunci cand demult nu mai suntem copii
Iubirea ce in "mama"o pastram mereu
Iubirea ce in noi ramane chiar cand ne am pierdut credinta n Dumnezeu
Iubirea ce greu exprimam dar nu putem ascunde
Iubirea ce dorim dar nu putem atinge
Iubirea ce visam chiar atunci cand suntem cu ochii deschisi
Iubirea ce asteptam mai ales cand tot ce avem ne face tristi
Iubirea ce prin zambet vine catre noi
Iubirea ce avand-o ne transforma n eroi
Iubirea ce ti o port si nu pot sa ti-o dau
Iubirea in toate formele sale ma obliga in asta viata... sa mai stau...
Iubirea ce preschimba lumea si i confera mereu alura de noi zori
Iubirea ce o simtim cand am uitat simti
Iubirea ce o purtam in noi chiar si atunci cand demult nu mai suntem copii
Iubirea ce in "mama"o pastram mereu
Iubirea ce in noi ramane chiar cand ne am pierdut credinta n Dumnezeu
Iubirea ce greu exprimam dar nu putem ascunde
Iubirea ce dorim dar nu putem atinge
Iubirea ce visam chiar atunci cand suntem cu ochii deschisi
Iubirea ce asteptam mai ales cand tot ce avem ne face tristi
Iubirea ce prin zambet vine catre noi
Iubirea ce avand-o ne transforma n eroi
Iubirea ce ti o port si nu pot sa ti-o dau
Iubirea in toate formele sale ma obliga in asta viata... sa mai stau...
miercuri, 7 iulie 2010
Cafeaua orei
Stau si privesc cafeaua-n ceasca verde
si fara voie mirajul ei ma pierde
sunt ca esenta florii adormite de mac dintr-o gradina
care aroma si-a regasit doar privind seva cum reurca in tulpina..
Stiu ca in zatul cel final te voi zari pe tine
Dar calea-i lunga pana atunci si teama mi-e nespus
ca multe tone de cafele vor finaliza acest mult bine
da asteptarea va recompensa prin frumusetea acelui Apus..
Zambesc din nou si imi uimesc vecinii
cum poate-o ceasca verde sa schimbe ceva
doar eu si tu stim metamorfoza firii
ce din posaca ma transforma-n complet altcineva.
Te-astept privind in ceasca verde
caci stiu ca din cafeaua neagra te voi zari venind
nu-ntarzia !ia-ti calul alb si vreme nu mai pierde
caci fericirea ne asteapta-n peste mari zambind..
si fara voie mirajul ei ma pierde
sunt ca esenta florii adormite de mac dintr-o gradina
care aroma si-a regasit doar privind seva cum reurca in tulpina..
Stiu ca in zatul cel final te voi zari pe tine
Dar calea-i lunga pana atunci si teama mi-e nespus
ca multe tone de cafele vor finaliza acest mult bine
da asteptarea va recompensa prin frumusetea acelui Apus..
Zambesc din nou si imi uimesc vecinii
cum poate-o ceasca verde sa schimbe ceva
doar eu si tu stim metamorfoza firii
ce din posaca ma transforma-n complet altcineva.
Te-astept privind in ceasca verde
caci stiu ca din cafeaua neagra te voi zari venind
nu-ntarzia !ia-ti calul alb si vreme nu mai pierde
caci fericirea ne asteapta-n peste mari zambind..
luni, 5 iulie 2010
Seara de azi
Seara de azi ce nu va mai fi maine din nou
Deja o regret si-ncerc sa i captez al idilei ecou
Ziua de azi ..ce maine o-i uita caci... s-a dus
Incerc s-o amplific -n trairi ca lana-ntr-un fus...
Zorii de azi ce maine -i simt plumburii si cetosi
Ma stradui sa i induplec sa ramana etern pentru noi luminosi
Apusul din zari vreau sa l alung in vecini
Nu din rautate ci doar sa nu i gust vreodata din al lor pelin...
Pe tine ,desi nu vreau sa te oblig pentru mine a sta
As incerca prin a mea iubire sa-ncerc a pastra
Dar daca tu simti ca i prea mult ce iti cer
Da mi un ultim sarut si dispari pentru eternitate-n eter..
De totusi consideri ca ti cer prea putin
Zambeste-mi inca odata si prin a ta mangaiere elibereaza ma de chin...
Iar in final seara de azi sa fie mereu cu noi...
chiar de doar in al tau gand
si:nu ma uita! chiar de maine nu voi mai fi pe acest Pamant!
Deja o regret si-ncerc sa i captez al idilei ecou
Ziua de azi ..ce maine o-i uita caci... s-a dus
Incerc s-o amplific -n trairi ca lana-ntr-un fus...
Zorii de azi ce maine -i simt plumburii si cetosi
Ma stradui sa i induplec sa ramana etern pentru noi luminosi
Apusul din zari vreau sa l alung in vecini
Nu din rautate ci doar sa nu i gust vreodata din al lor pelin...
Pe tine ,desi nu vreau sa te oblig pentru mine a sta
As incerca prin a mea iubire sa-ncerc a pastra
Dar daca tu simti ca i prea mult ce iti cer
Da mi un ultim sarut si dispari pentru eternitate-n eter..
De totusi consideri ca ti cer prea putin
Zambeste-mi inca odata si prin a ta mangaiere elibereaza ma de chin...
Iar in final seara de azi sa fie mereu cu noi...
chiar de doar in al tau gand
si:nu ma uita! chiar de maine nu voi mai fi pe acest Pamant!
vineri, 2 iulie 2010
Au Revoir...
ce e mai greu a spune :
Adio! sau Ramai cu bine! ?
ce mai usor a parasi :
viata de ieri sau viitorul ce -ar veni cu tine?
ce e mai amuzant sa spui:
nu ma uita ! sau... nu privi in urma ta !?
ce e mai trist sa pui in cui:
poza noastra zambind sau cenusa iubirii ce acum nu-i?
ce preferi sa-ti spun in gand:
nu eram reala chiar de ma vedeai zambind?
sau ...mereu am fost o pana-n vant?
si mai ales Au revoir de spun zburand...
Adio! sau Ramai cu bine! ?
ce mai usor a parasi :
viata de ieri sau viitorul ce -ar veni cu tine?
ce e mai amuzant sa spui:
nu ma uita ! sau... nu privi in urma ta !?
ce e mai trist sa pui in cui:
poza noastra zambind sau cenusa iubirii ce acum nu-i?
ce preferi sa-ti spun in gand:
nu eram reala chiar de ma vedeai zambind?
sau ...mereu am fost o pana-n vant?
si mai ales Au revoir de spun zburand...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
