Amintiri uitate.. in haikuri

Noi visand marea
Amintiri uitate ieri
Primavara Azi...


Impreuna praf
Soare piedut in desert
Oaza-n Orizont..


Viata roz-amara
ultimul fum de tigara
Adio iubire...

Totul sau nimic

Cred ca desi vreau totul nu am nimic
cred ca desi ma simt un urias sunt doar un pitic
cred ca desi aici totusi sunt absent
si mai cred ca desi te vad esti o himera din desert..

Cred ca traiesc dar in fapt sunt in vis
cred ca te chem doar ca sa sfarsim impreuna in Paradis
cred ca vreau totul dar in final in pumni tin nimic
si mai cred ca desi te iubesc nu am dreptul sa te revendic..

Cred ca sunt liber sa zbor dar aripi nu am
cred ca pot sa aleg dar in pomul vietii mele mai e doar un ram
cred ca vreau sa traiesc dar nisipul a curs
si mai cred ca inima mea e doar atinsa de o... gheara de urs..

Cred ca afara cerul e albastru desi eu il vad mov mereu
cred ca pot inca spera dar e din ce in ce mai greu
cred ca exista iubire in a Universului pierduta stea
si mai cred ca din pacate eu nu voi ajunge vreodata pe ea...

Haiku de joi-iar ...

Joi -mijloc de debut
cercul polar alb
noi imponderabili iar..

joi-speranta de mijloc
talie ideala
impreuna iar.

joi-sfarsit mov azi
floare de colt iar
lumi apuse etern.

Inimi mov

Pot astepta ..dar pana cand?
pot imagina si asta doar sperand
pot zambi chiar de inima mea plange
si inca pot inca visa ca zbor chiar de simt aripa cum se frange.

Pot chiar spera.. dar pana cand?
ca al meu gand sa fie ascultat
pot inca lupta cu aspru vant
sa vii insa ( fara intarziere) caci ...ai fost iertat..


Pot inca imagina...dar pana cand?
ca esti deja aici din inima traind
miracolul eternei regasiri
si fericirea clpei inubliabile seri ...

Negarea eului

Exista vinovati si vine ...
Exista cei pe care i facem raspunzatori de esecurile noastre si prea putini daca nu inexistenti cei carora le datoram succesele noastre..
Exista invingatori dar mai ales invinsi..
Exista Speranta dar mai ales renuntare...
Exita vise dar mult prea multe realitati..
Exista insa alegere?suntem doar noi cei care ne facem jocurile vietii?si mai ales avem toate cartile? avem daruri de inceput dar in egoismul nostru refuzam sa le impartim cu ceilalti si astfel ne inchidem poarta de transfer si nu putem primi nici darurrile ce ne sunt oferite...
Si DA in final vina este a noastra si DA suntem singurii vinovati...Sau poate ca nu?

sunt singura in zi dar mai ales in noapte
as vrea sa zbor dar aripile sunt cumva tasate-n ale mele coaste
simt vina ta si as vrea sa pot sa fac minune
ca doar a mea in a inimii ghem de durere sa se adune..

sunt eu cu mine in oglinda din priviri
si desi gandul fuge da mereu de-un gard de spini
as vrea sa nu ma-opresc dar inaltimea sa
imi optureaza calea si ma-impiedica chiar si a visa..

sunt eu sau poate-n vise ai putea veni si tu cu mine
sa prindem curcubeul in culoarea roz pentru a ne fi mereu bine
sa alergam in noapte lasand trecutul ngropat intr-o fantana
ca n orice clipa sa putem vedea doar maine cum ne canta vesel in surdina

Casa din fiecare

Suntem mereu cu noi ..in noi
desi poate uitam cateodata
avem tendinta sa ne credem in nevoi
desi avem inima plina de iubire viata toata...

Suntem mereu indatorati noi ...pentru noi
sa daruim ce am primit din inceputuri
si din pacate des uitam de voi
si ramanem restanti in plata noastra de saruturi.


Suntem mereu pe drum noi si ...nu doar noi
dar uitam sa luam candele in noapte
ne ratacim pierzandu va pe voi
dar cautam sa va-urmarim dupa -le voastra soapte...

Suntem mereu la adapost noi..si doar noi
in templul ce l am construit in fiecare
doar ca uneori in rugaciune unindu ne cate doi
eliminam pe eul important din a noastra finala imbratisare...

Suntem mereu singuri noi ..intre noi
si nu gasim cuvintul potrivit de alinare
de aceea fundatia casei noastre trebuie s-o faceti voi
ca viata noastra sa aiba la final valoare...

Suntem mereu increzatori noi..mereu noi
zambind si asteptand la nemurire
insa de nu va avem musafiri pentru eternitate si pe voi
e nula si neavenita clipa "viata" traita in nestire...

Superman

Avem nevoie de eroi
Avem nevoie de modele
Avem mereu atat de multe nevoi
Avem mereu prea putine stele...

Dar daca raspunsuri gasim in noi?
Dar daca forta ne atinge doar cand suntem in doi?
Si cum ar fi de intr-o buna zi
privind in oglinda un Superman vei zari?

Posibil modelul visat sau sperat e tangibil
posibil eroul ce-l credem iluzie nu e invizibil
posibil sa scriu si sa uit ca exist
dar pare hilar sa imaginez ca fara tine nu o sa rezist..

Revin la ideea Sperantei din foc
Ce doar apa poate stinge si asta pe loc
Dar vantul cel cald o alimenteaza mereu
Si astfel pot uita ca ai iesit din Orizontul meu...

Star Trek la Columbia

Mereu vedeam in filmele americane oameni relaxati ce stateau pe pajistea din preajma unui lac si urmareau mancand pop corn filme pe ecrane gigant...
Mereu aveam cumva sentimentul ca de inchid ochii ma pot teleporta si eu printre ei la baza unui imens gorun ...
Azi nu a trebuit sa inchid ochii ci sa i deschid ... Si eram acolo vizionand ultimul Star Trek cu o punga de pop corn pe o patura pe faleza lacului

http://dc.about.com/od/filmfestivals/a/ColumbiaMovies.htm

Cum se poate ca de la o vreme toate visele mele devin realitati?
Prin ce minune Universul a decis si mai ales pana la ce limita sa mi acorde acest wild card...Poate ar trebui sa profit si sa fac o lista de vise prioritare :-)
Sa incep cu ziua de azi? ce sa fie azi? stiu sa fie o calificare ... Cer prea mult? Univers?Dumnezeu? Destin? Semn?

Cine poate sti ce va fi secunda ce vine?
Cine poate spune ca sigur pot astepta un Bine?
Cine poate schimba visul in real pentru o zi?
Si mai ales cine garanteaza ca maine va mai fi?
Cine poate zambi cand afara-i furtuna?
Cine poate visa daca pe Cer nu mai avem o Luna?
Cine poate sa mi dea si mie o lacrima in forma de stea?
Si mai ales cine poate sa mi arate drumul spre ea?
Cine desi absent ma priveste tacut?
Cine desi in alta Cconstelatie nu poate ramane mut?
Cine durerea poate in forma de melc sa o puna?
si mai ales cine in vers cald poate sopti ...noapte buna?

Aici

Aici ... acum... alaturi ..
impreuna de-a pururi
nici timp ,nici spatiu, nici Univers
nu pot a-intoarce-al secundei revers
Aici..acum..alaturi...
nemiscati in ale Raiului paturi
contemplam Asfintitul reflectat in priviri
uitand alfabetul durerii pe ale vietii carari
Aici...alaturi... acum
arzand suferinte in scrum
aprinzand candele de zambete nemuritoare
gasind sursele fericirii in ale visului izvoare...

Cine sunt?

Cine sunt acum in noapte
cand astept sa ascult aceleasi soapte?
Cine sunt acum in seara
cand astept pe acorduri de ghitara?
Cine sunt de Starea-i mov
cand visez ca-mpreuna stam intr-un roz alcov
Cine sunt de uit de tine
cand esti pe acelasi drum cu mine?
Cine sunt acum si ieri
cand mai sper sa am alte primaveri?
Cine sunt de nu s aici
cand ma pierd in al meu vis?
Cine sunt de nu exist
cand in furtuna vietii m-am prins?
si in final oare cum ar fi
de-as inceta sa scriu aste naive poezii?

Cateodata...

Cateodata ma surprind dorind
Desi corect nu este
Sa ntorc al vietii ceas in gand
Sa retraiesc frumoasa mea poveste...

Cateodata pot sa rad
De intamplari ciudate
Si uit ca n fapt programul e sa plang
De ale vietii mele fapte...

Cateodata te zaresc
cum lacrimi stergi in pripa
si as vrea sa incetez sa cresc
de zambete sa nu mai fac risipa...

Careodata pot cladi
din nisip pur castele
doar ca valul cel mare se ivi
si aduce iar toate indoielile mele....

Cateodata pot visa
ca suntem impreuna
doar ca brusc visul se ndeparta
si toba despartirii suna...

Cateodata ma opresc
din zborul catre al meu Soare
caci mi se pare ca te zaresc
cum vii agale ....spre mine pe carare..

Cateodata aripi am
si ma ridic spre stele
vino si tu ! nu te opri pe un ram!
sa ma ajuti uita angoasele cele grele...

Desertul vietii

Sunt multe dar ...putine
Avem si lacrimi si avem suras
E greu dar e si bine
Traim dar parca totusi e... un vis.

Gandim ades la altii
Egoul neglijam
Am vrea sa fim ca brazii
Un aer pur mereu sa respiram...

Cand insa ploaia veseliei ne -ocoleste
cand Soarele ne arde mereu la nesfarsit
Cand singuri suntem cand vantul ne loveste
Speram ca agonia unui tsunami s-a linistit...

Si totusi este Bine
in oaza din desert
Caci inca sunt cu tine
Chiar de stiu ca nu poate fi permanent.

Sa vii...

In asteptarea ta nu pot decat sa scriu
Idei ce mi vin ca ntotdeauna seara
si asteptand nu pot decat spera ca prea tarziu
nu vei ajunge ...ci inainte de a se topi in candela ceara..

In asteptarea ta visez la herghelii
ce libere sunt in desertul vietii
In asteptarea ta fluturii par niste anomalii
ce au pierdut aripile in detrimentul tineretii...


In asteptarea ta privesc luna ce apare linistit
punand in umbra ziua ce se duce
si pot imagina ca din Spatiul nemarginit
vei aparea si mangairea ta lacrima fugara o sa o usuce ...

Pasarea maiastra

Inceputul unui cant din inima a pasarei maiestre
Versul ce incerc sa-l cant si sa l dedic clipei celeste
Simtirea ce ma cuprinde atunci cand ma gandesc la noi
Si mai ales Speranta ce nu se pierde vreodata atunci cand suntem doi...

Soarele din desert aduce pe raza Lumina
Apa din fantana dragostei e mereu pura si ne zambeste de pe colina
Vantul nu poate prin al sau praf a ne desparti
Cu siguranta impreuna in eternitate vom fericiti fi..

Zborul meu in cautarea Absolutului nu poate fi oprit
Aripa ta ma sustine mereu si asta la Infinit
Cred ca acolo departe dar totusi aici o stea e a mea
Nu ramane decat sa implor Timpul o clipa in plus sa imi dea..

Alb final

Vreau sa cobor din trasura cu albi cai
si sa pasesc in noua lume de poveste
Vreau sa ascult al Universului zumzet de evantai
cand ma pofteste sa escaladez inaltele-i creste...

Vreau sa opresc momentul ca pe-un gaj
sa pot sa-l incui in al meu pandantiv
Vreau sa depasesc al constiintei dificil baraj
ce ma limiteaza ca pe haina de ploaie - un tiv...

Vreau sa respir fara a masura
nici aer, nici Soare, nici vreme
Vreau sa reusesc a putea uita
de toate ce -mi sunt impuse ca teme...

Vreau sa exist chiar de nu voi mai fi
in toate povestile tale
Vreau sa zambesti chiar si in aceea zi
cand voi pleca din al tau Univers pe a mea (de final )cale...

Vreau sa apara pentru tine o stea
ce mereu sa ti mangaie fruntea-ti ingandurata
Vreau sa ma uiti.. insa sa poti continua a visa
trasura din care-am coborat azi... pentru ultima data

Valsul Ameliei

Cum se poate oare ca vreau a zbura
Insa doar prin ale mele aripi catre a mea stea
Cum se poate oare ca vreau a visa
Insa nu doar noaptea ci mai ales pe vreme rea...

Cum se poate oare ca din departari
Pot vedea mai bine -n cele patru zari
Cum se poate oare ca desi prezent
sa nu simt vantul chiar de-i violent...

Cum se poate oare ochii de i inchid
Sa privesc curcubeul vremii de argint
Cum se poate oare ca desi absent
Sa te simt aproape cu iz de permanent...

Cum se poate oare frica sa alung
Doar de simt o briza ce mi trimiti in gand
Cum se poate oare vocea sa ti ascult
Mai ales cand taci ...spui doar un cuvant ...

Cand veveritele zambesc

Cand veveritele zambesc in parc
si nucile coboara sa le-vada
E o placere sa privesti cum ca un arc
Natura se destinde si uita chiar de sfada...


Cand ma privesti din departari
si inima o simt cum creste
e o placere sa realizez ca ale vietii carari
m- atrag cu al lor magnet spre tine ...far de veste

Cand veveritele zambesc in parc
si pot zambi si eu cu ele
pot imagina ca-m evadat din al meu tarc
si-am uitat complet de angoasele mele ..

De ce si pentru ce ?

Odata am citit ca viata ar fi un vis
Un vis ce se naste in Paradis...
Odata am citit ca Speranta exista in noi
In noi ?asta implica ca suntem mereu in doi?
Odata am citit ca oamenii pot zbura fara aripi spre Cer
Spre Cer?asta ne duce cu gandul la ceva efemer?
Odata am citit ca fericirea se -mparte pe-o stea...
Pe-o stea?oare sa cred ca doar eu am gasit-o dar nu am pasit pe ea?
Odata am citit ca mereu vrem ziua de ieri...
De ieri?oare asta ne facem sa visam mereu eterne primaveri?
Odata am citit ca exista pentru fiecare Destin...
Destin?cum pot atunci sa-l transform pe al meu intr-un etern festin?
Raspunsuri acolo in suflet le am permanent
Sa fim fericiti ca suntem acum ,aici ,impreuna in acest prezent!

Doar azi...

Doar azi am putut sa vad cerul senin
desi era asa mereu
Doar azi am putut sa vars din paharul de lacrimi plin
desi era nespus de greu
Doar azi am putut aprecia Apusul
desi doar el putea continua visul
Doar azi am putut atinge a mea stea
desi era intotdeauna pentru mine altundeva
Doar azi am putut zambi celei mai alese flori
desi doar ea se expunea acelor amenintatori nori
Doar azi am putut aprecia iubirea ta
desi intotdeauna am simtit-o in inima mea!

Lelawala

Era odata ,demult foarte demult o fata frumoasa pe nume de Lelawala .Tatal sau ii harazise ca sot pe cel mai intelept batran al satului dar o bruta in fapt.Lelawala a pus mai presus dragostea sa adevarata pentru Zeul Traznet.Astfel s-a autoexilat din satul sau pentru a nu si dezonora familia prin refuzul sau de a-si incredinta viata in mainile acelui om al cavernelor.A plecat astfel cu barca pe raul Niagara dar in caderea ce a urmat spiritul sau s-a unit cu cel al Zeului in sanctuarul din spatele perdelei de apa si astfel impreuna continua sa traiasca frumoasa lor poveste de dragoste in spatele curcubeului Niagarei..
In continuarea fiecarei legende apare istoria bazata pe intamplari povestite sau scrise de-a lungul timpului...
Niagara este un miracol.Un miracol ce atrage ca un miraj pe cei mai temerari dintre noi in incercarile fiecaruia de a -si depasi limitele,de a stabili recorduri care sa-i duca in viitor.Viitor ,prezent trecut ...totul in cercul timpului sau in curcubeul Niagarei ce inspira la actiuni inimaginabile .Una dintre ele cum ar fi cea a femeii de 60 ani decisa sa devina faimoasa prin incercarea de a cobori intr-un butoi cascada nu poate decat sa-mi dea idei..
Un vis ce l-am visat acum exact 30 de ani s-a implinit azi.O bariera a cazut ... Stand sub stropii Niagarei ,in lumina Soarelui respirand mirajul si miracolul am multumit pentru acest dar ...Era tot ce imi venea in minte.
Multumesc Lelawala! mesajul sacrificiului tau pe templul iubirii a fost receptionat!


acolo sub curcubeul ce ti marcheaza teritoriul
acolo unde prin zgomot Niagara iti traseaza viitorul
acolo unde simtim ca si tine clipa puritatii protejate
acolo prezenta ta o simtim cum ne strabate...
acolo putem imagina scenarii
acolo putem zbura fara aripi
acolo putem canta al iubirii imn
acolo putem derula al vietii noastre film...
acolo putem cere imposibil
acolo putem atinge sufletul cu al tau stimul
acolo putem spera la iubirea absoluta
acolo putem visa fata lumii nevazuta...

Libertatea ca mit

Vrem sa fim liberi.Liberi de obligatii,liberi de griji,liberi spunem ca pasarile cerului...As spune liber ca vantul- sa ocolim Pamantul ...Liber ca o raza de Soare-- sa mangaiem la intamplare fara sa tinem cont de culoare orice floare ...
Liber ca visul -sa daruim zambete sufletelor adormite ...
Statuia libertatii -mitul nostru drag dupa care tanjim in clipe de ingradiri..Si din pacate sunt momente atat de dese..Cel mai bizar e cum noi insine ne limitam orizontul:cunoasterii sau al iubirii...


Vreau doar sa zbor spre infinit
Vreau doar sa pot sa ating al noptii ndepartat Zenit
Vreau sa am aripi ce sa ma ridice catre Cer
Si cred ca vreau sa ncetez a a vea un suflet ca de fier...
Vreau sa dispar din al meu Univers
Vreau sa creez un altul ...chiar asa din mers
Vreau sa fac Bine fara ca sa iau
Si cred ca vreau sa ncetez doar sa privesc si stau...
Vreau sa te am ...ca aerul in mina
Vreau sa te pastrez ca pe o floare din gradina
Vreau sa te simt atunci cand chiar esti dus
Si cred ca vreau sa ncetez sa torc al vietii fir pe fus ...

Ave Maria...

Incheierea unei zile minunate in sunetele divine a intrerpretarii Ave Maria de corul de copii din Latvia la biserica Heavenly Rest de pe 5th Avenue ...
Nimic nu e intamplator..Acum un an in plimbarea mea matinala cu V aceasta m-a intrebat:
-Mam cum crezi ca ar trebui sa fie o zi din viata ta ca sa spui ca e perfecta?
Intrebarea m-a surprins pe moment si am incercat pe ore sa schitez programul unei zile perfecte in viziunea mea.Dar vocea unui suflet de copil a continuat:
-Dar mam cum vei mai putea trai restul zilelor tale atat de imperfecte dupa asa o zi perfecta?
Din nou am ramas fara cuvinte dar azi in timpul petrecut sub emotiile starnite de aceste voci sublime am reusit sa gasesc ,cred eu,raspunsul si voi incerca in Starea finala sa il pun in cuvinte.
Dar despre azi vreau a mai spune ca vizitarea muzeului Guggenheim e plina de contradictii :intre o expozitie Picasso sau performeri ce stau pe un scaun nemiscati (chiar de sunt ei fosti mari coregrafi raman la ideea ca a sta pe un scaun la 90 de ani poate fi o performanta dar nu o opera de arta) exista diferente ce in opinia mea fac diferenta de nivel infinita...
Apoi Muzeul Copiilor in completarea programului de vizitator a fost ca sa incerc o comparatie gastronomica cam ca si branza finala la o cina frantuzeasca sau ca si o cireasa de pe un tort.Copilaria ramane la orice varsta cheia ce deschide in orice moment poarta sufletului..
Ar mai fi de spus despre o zi perfecta ca aleile decorate cu ciresi japonezi ajuta sa gandesti optimist la viitoarea zi perfecta :-)





Cum poti trai o zi perfecta si azi si maine si mereu?
Poate de poti zambi in orice clipa si sa redai un gand intr-un eseu..
Cum poti spera ca nu esti singur sau stingher?
Poate de poti zambi in orice clipa si sa redai cuvantul chiar de e mister..
Cum poti visa ca atat azi sau maine fericit vei fi?
Poate continuand sa ti scrii ale tale Stari in naive poezii...
Cum poti uita ca ieri cel mov a existat?
Poate aruncand trecutul in sertarul cel mai bine incuiat...
Cum poti trai o zi perfecta pentru inca o sublima zi?
cu siguranta daca stii ca cineva te va iubi si candva vei intalni...

Descult in Central Park

Dupa un drum ca mi-a taiat respiratia ,in care am survolat Groenlanda -tara gheturilor vesnice si o noapte alba in care nu mai stiam de e noapte sau e zi cu stari ciudate si ametitoare,am decis ca un bun mod de a-mi incepe calatoria prin tara viselor sa fie printr-o promenada prin Central Park.Auzisem,citisem si vazusem atatea despre "plamanul"New Yorkului incat credeam ca nimic nu ma va putea surprinde.
Am respirat adanc atunci cand am pasit in parc de pe strada 63 .De ce de acolo? Deoarece azi este 1 iunie! si ce? eram cu fiica mea,matusa mea dar cel mai important cu nepotelul meu in varsta de 5 ani.4 generatii dar toti cu inimi de copii am decis ca primul obiectiv nu poate fi decat ZOO!Nu eram evident singurii ce am avut aceasta idee de a profita de o zi cu Soare.Ce nu am vazut?am ratat un leopard ce nu s-a lasat nicicum induplecat sa apara ...Cred ca auzise de poseta de piele de sarpe a S si i-a fost frica sa nu sfarseasca pe post de curea ...
Ce am vazut?I-am vazut statuia lui Balto..sigur cine e acum Balto?
Mai cercetati si voi!
Apoi ...la muzeul Metropolitan !vorba Caragiale..:-)
Aici nu pot descrie trebuie doar... respirat si simtit frumusetea lumii si evolutia noastra ..
Ce e oboseala?cred ca atunci cand nu mai putem asimila ceea ce vedem ,simtitm ,traim spunem ca am obosit si ne luam ragazul de a putea asimila.digera si elibera camarute prafuite de amintiri depasite pentru a putea improspata cu cele ce ne bombardeaza ...
Acum imi iau acest ragaz de a medita :de ce unii pot si altii nu?
de ce?



de ce descult prin iarba pot gandi
simtimd al vietii tumult cum ma prinde
de ce descult in apa pot incerca a zidi
cetati in nori de vise si vechi mituri
de ce descult in ploaie pot zambi
cantand al vietii imn ce-i simt vibrarea
de ce visand pot crede ca-ntr-o zi
vom fi si noi prezenti cand se va face schimbarea?

Ochi verzi

Pamant ce se pierde in mare
Ghetari ce nu pot fi topiti de Soare
Inima mea ce bate ca toba bum bum
Doar gandind la tine simt al tau inegalabil parfum.

Perfectiunea zilei ce dispare in noapte
Sufletul meu traieste din nou prin amintirea alor tale soapte
Nu vreau sa dispar din nou in orizontul altui cer
(Lupta te rog pentru mine ! )
nu ma abandona chiar daca prin vorbe ti-o cer..

Din inaltime privesc abisul dintre ape
Nu ma lasa sa cad,nu-nchide-a tale pleoape
Ia ma de mana si calea sa n-o pierdem iar
Zambeste mi mereu si fii al meu far

In zile mai triste cand poate te pierzi
Accepta sa devin baliza ochilor tai verzi
Iar de simti ca plutesti in zile senine
Chiar de sunt departe include ma in ale tale ganduri si pe mine.