Fericire

Donec eris felix, multos numerabis amicos
- vers din Ovidiu
ar putea fi tradus :fericit este cel care are multi prieteni ,dar si :cel care este fericit are multi prieteni.
tot poetul spune mai departe
"Dar daca cerul se acopera de nori, vei ramane singur.”
de aici deducem ca facea referire la cel de al doilea sens.

Sigur ca nu pot avea pretentia ca sa fiu tocmai eu aceea ce voi gasi definitia fericirii sau chiar a starii depline de fericire.
Azi insa am avut parte de 2 intamplari care m-au pus pe ganduri.Prima plimbandu-ma prin centrul orasului si admirand martisoarele expuse mi-a cazut privirea pe o tanara intr-un scaun pe rotile ( ii lipsau ambele picioare). Era impreuna cu un tanar (frate,prieten sot oricum neesential)Ceea ce m-a frapat a fost bucuria ce i se citea pe fata si sclipirea din ochii sai .Cred ca traia un moment de fericire ,de sarbatorire a venirii primaverii inca odata in viata sa. Si entuziasmul sau copilaresc m-a cuprins .Meditand la intamplare as putea concluziona ca feicirea nu este ceva durabil ,etern ci este un buchet de momente de multumire, de stari de extaz si da poetul avea dreptate daca le putem imparti cu un prieten se amplifica ca intensitate ,ca simtire ca timp.Dar totul este relativ si raportat .Da suntem fericiti cand nu suntem singuri si un mare NU la faptul ca prietenii adevarati ne parasesc la greu. Respect pt poet, "chapeau"cum spun francezii, dar imi pare nespus de rau ca nu ai avut parte de fericirea de a nu fi singur in nefericirea exilului ...

Apus la marginea lumii

Pe-o insula pustie din marele Pacific
Doi rataciti ai vietii pe-o plaja asteptau
Dar nu cum s-ar putea crede ..sa-i salveze vreun Titanic :-)
Ci un Apus de Soare ca-n basme isi doreau.

Fiorul asteptarii crestea din clipa-n clipa
Si pentru ca-i prieten Soarele le zambea
Ei s-au luat de mana si s-au privit in suflet
Si-o liniste deplina si-o pace s-a lasat.

In orizontul apei si in al sau albastru
Incet incet Soarele s-a coborat
Ai nostri doi indragostiti sunt de_acuma
Pe alt taram ,cel al Dragostei eterne
..usor usor s-au metamorfozat.

Fara tine

fara tine e mereu intuneric
fara tine florile-n glastra se sting
fara tine nu cred ca pot sa ma ridic
fara tine mi-e imposibil sa-nving...

fara tine o stea de pe cer imi lipseste
si Soarele sta ascuns dupa cortina de nori
fara tine tunetul asurzitor ma gaseste
desi fulgerul tau a fost mai puternic decat o mie de Sori.

si a fost de ajuns o privire spre tine in noapte s-arunc
si a fost de ajuns ca vocea-ti pe undele inimii mele s-ascult
si a fost de ajuns ca mana sa-ti simt mangaind al meu trup
ca din nou dorinta de zbor spre inaltimi sa imi vina in gand...

De Semnul va fi ca-n final piscul s-ating
cu tine alaturi sau doar cu tine in gand
as vrea doar sa stii ceva evident
ca de tu nu ai fi existat eu nu as fi fost in acest prezent.

Ultimul dans...

Nu vreau muzica sa se opreasca
nu vreau Timpul in secunda de acum sa stea
nu vreau Pamantul sa nu se mai roteasca
nu vreau clepsidra amintirilor mele sa devina mai grea...
nu vreau dansul de maine sa il pierd
nu vreau Apusul de ieri din memorie sa il sterg
nu vreau nimic din ce as putea uita
nu vreau decat un ultim dans cu tine... de as putea visa..

Cand plecam ...

Unde plecam cand ..nu mai stam?
unde plecam cand...nu mai vrem sa ne-aratam?
unde ne zboara sufletul... sa fie in vazduh?
unde il regasim ?sa fie oare-n Raiul plin de duh?
unde plecam cand poate-am obosit
de asteptari, de neputinte si uitari?
unde ne duc aripile- sa fie-n Infinit?
unde sa te astept? nu stiu ..dar sigur totul are un sfarsit !

Taifun si escalade

Pentru un timp am regretat
Ca-i fost al meu Taifun
Si ca viata mi-ai ravasit
Cu al tau val nebun.

Apoi mi-am zis
Asa era si trebuie sa fie
Destinul meu ursit de Sus
Ca sa pot sa intru cat mai curand in vesnicie.

Dar daca totusi eu acum
Gandesc ca nu-i prea bine
Cum as putea sa parasesc
Ec(g)oul meu din tine.

Greutati

E greu sa visezi in pustiu
e greu sa visezi cand sufletul nu ti mai e viu
e greu sa visezi cand nu vezi
e greu sa visezi cand nu mai poti sa crezi.
E greu sa visezi cand in jur un ocean de lacrimi te inconjoara
e greu sa visezi cand lumea ce-i in preajma prin aspre cuvinte te doboara
e greu sa visezi cand ziua de maine a fost ieri
e greu sa visezi cand nu ai ce sa mai speri.
Dar tot ce e greu devine usor
daca reusesti sa te lansezi intr-un ultim zbor
Adio dar tuturor ramane sa va spun
si sa mi inchei in visare al meu drum...

Si daca ...

Si daca maine va veni ...
si daca maine ne vom intalni ...
si daca fericiti vom fi...
si daca impreuna restul vietii vom trai...
si daca-n jur ar fi doar armonie
si daca toti ne-am exprima ideiile in poezie
si daca stelele etern ne-ar lumina
si daca florile mereu ne-ar imbata...
si daca ziua noapte nu ar deveni
si daca nu ar exista decat zambete la copii
si daca armele durerii-n veci am ingropa
si daca nu ar fi nicand o vreme rea...
si daca am uita sa ne ranim cu fraze reci
si daca ne-am privi in suflete cu caldura in veci
si daca am trai o viata intr-o zi
Ce zici:pe mine m-ai putea iubi?

Succes sau fericire?

Iata 2 concepte incompatibile .Si apar din aceasta afirmatie 2 intrebari:de ce sunt icompatibile? si mai ales de ce nu le putem face sa devina compatibile? :-)
Pare cumva rotirea in jurul punctului initial din gradina Raiului unde omul a luat decizia de a cunoaste ceea ce ii fusese interzis.Si nu pot sa nu ma intreb daca omului i s-a dat liberul arbitru de ce i se reproseaza acum ca a ales cunoasterea?
Daca ar fi sa alegem acum intre fericire si succes ma intreb ce am alege .La cum evolueaza societatea umana in goana dupa lucruri materiala cu siguranta va alege succesul caci implica bani,putere ,faima ...
Fericire va ramane Cenusareasa existentei noastre caci cine are nevoie oare sau mai bine zis timp de ea fiind stiut ca are o latura spirituala mai degraba decat una materiala.Probabil doar visatorii,romanticii,idealistii cei ce sunt considerati ciudatenii pentru mileniul in care traim.Cu siguranta oricat de nedrept mi se pare acum daca privesc adanc in oglinda sufletului meu voi vedea ca as face o alegere proasta.Oricare ar fi ea voi regreta .Asa suntem conceputi sa vrem ceea ce nu avem sau nu putem atinge.Si acum ,in acest moment as vrea doar sa ating Infinitul...

Spune-mi oglinda ceea ce vreau sa aud
spune-mi ca nu sunt haina
spune-mi ca niciodata pe acest Pamant
nu ma voi vinde pentru un taler de faina ...
Mai spune-mi oglinda ca voi fi mereu
aceeasi in suflet cu aripi de Icar
si ca voi cauta mereu al meu nepretuit Zeu
ce ma asteapta ca paznic intr-un uitat si abandonat far.

Fluturi de noapte

Suntem cu totii fluturi de noapte in cautarea unui loc plin de Lumina in care sa ne odihnim dupa zile istovitoare.Si incercam la fiecare fereastra uitata deschisa sa pivim inauntru sa vedem daca vom gasi un loc daca nu langa inima calda a cuiva atunci macar sa fim colectionati ca elemente decorative in insectarul de pret al amintirilor ...Si parcurgem in zborul nostru distante enorme si cunoastem multe flori mai mult sau mai putin adecvate necesitatii noastre si uneori ne pierdem aripile in vanturi si furtuni sau in ploi reci de vara dar... continuam calatoria noastra spre Lumina ..


Eu nu privesc in jos straine
ci chiar in ochii tai suavi eu m-oglindesc
si nu as vrea decat un zambet luminos la miez de noapte
ca prin el de durerea vietii (ce-mi pare fara sens) sa ma izbavesc!
Si ce n-as vrea cu siguranta
e sa devin o piesa de muzeu
si ce-as dori cu cutezanta
ar fi sa imi cunosc (chiar si la final) al meu "EU".
Deci nu ma tine-n loc cu acul
chiar de-l consideri al iubirii tale Semn
si lasa-ma sa zbor spre locul
eternei fericiri chiar de acela e in CER.

Ganduri...

Cand ma gandesc la ce ar fi putut ca sa fie
cand ma gandesc la cum as fi putut scrie asta poezie
cand ma gandesc la departarea dintre noi
prefer sa nu ma mai gandesc si sa-mi inchipoi cifra doi.
Cand ma gandesc la Soarele din nori
Ce joaca v-ati ascunsea cu alti Sori
Cand ma gandesc la ingerii ce dorm
prefer sa nu ma mai gandesc si sa-mi inchipui Timpul diform...
Cand ma gandesc la ce-am visat
cand ma gandesc la ce-am aflat
Cand ma gandesc la ce ar fi putut ca sa fie
prefer s-adorm pe muzica trista din asta poezie ...

muzicalitatea visului

Sunetele noptii ma intriga cu ritmicitatea lor
sunt ca un cantec de harpa mereu si mereu pe acelasi ton
as vrea sa adorm insa deodata si sa visez
ca sunt intr-o imensa sala de bal si ca dansez
fluturi strengari sa imi aseze in par
diademe de garofite in mii de culori.
si astfel in ritmul domol de tangou far de rival
sa apari in armura pe cel mai naravas ,alb cal
si fara o vorba sa ma rapesti
in visul Universului tau, un loc pe vecie sa imi gasesti.