Exista momente cand a respira este tot ce
mai detii. Exista momente cand a uita este tot ce mai
poti face. Exista momente cand a gandi este tot ce nu ar
trebui sa faci. Si exista momente cand a trai este ceva
imposibil de obtinut. Sunt intr-un astfel de cuplu de
momente, in care desi respir nu pot uita, desi gandesc
nu pot negocia cateva zile in plus .Pentru ca nu exista
Nimic si mai ales nu exista Nimeni ce as putea sau cu
cine as putea -o face. Suntem secunde risipite in acest
Univers al neputintelor si vitezei pierdute din
controlul propriilor emotii.
Am 47 de ani numarati de abacul unei civilizatii in
apogeul evolutiei sale. Tot ce am invatat in aceasta
secunda universala se rezuma la ceva ce acum 2000 de ani
fusese deja descoperit Carpe Diem. Este tot ce ai si
cateodata nici macar atat. Nu suntem nici macar
Dumnezeul propriei noastre vieti. Nu stapanim nimic si
totul este doar o amagire bufonica a unei idei
autoimpusa pentru ca trecerea noastra in aceasta lume sa
aibe vreo valoare. Nu pot insa sa nu remarc ca cineva cu
siguranta intr -o evolutie superioara se amuza terbil de
eroarea noastra.Sunt atatea intrebari in fiecare dintre
noi si doar cei mai lunateci continua sa le tina alerte
in cautarea unui posibil raspuns sau semn divin.
Sunt zile cand pot gandi optimist sau mai precis pot
bloca fantana semnelor de intrebare si atunci pare ca
reusesc sa opresc timpul in favoarea mea. Evident totul
este o iluzie. Sunt doar eu singura intr-un baraj de
energie cosmica dirijata spre un infinit controlat de
cineva prea putin interesat de sentimente ori cuvinte,
ci
mai degraba cunoscator al finalului unei carti scrise
prin contributia fiecarei vietuitoare pamantene. Posibil
sa existe favoriti care sa scrie povesti ideale insa cei
mai multi dintre noi doar mazgalim paginile virgine
nefiind demni de a deveni coautori ai unei epopee de
succes.Vulgaritate,materialism,obscenitati,droguri,viole
enta verbala si
fizica,mandrie,vanitate,lacomie,dezinteres fiind doar
cateva din ingredientele "calitatii""vietii noastre
care clipa de clipa
ne autoflageleaza devenind imagini stricate intr-o
oglinda cazuta in mocirla gandurilor si actiunilor
noastre.
Fiecare stim sa facem ceva specific. Eu jonglez cu niste
cuvinte venite din abisul constiintei cuiva ce nu cunosc
desi convietuim de 47 de ani in matca acelorasi celule .
Dorintele mele de la o vreme insa s-au imputinat si cred
ca se limiteaza in fapt doar la una:sa mai respir o
data profund
ca la nastere cu acea candoare,naivitate si incredere in
viata ...
