despre credinta

Sunt lucrui ce eu le consider tabuu.Lucruri si simtiri pe care.. le ai sau nu le ai ,le simti sau nu le simti... ce te identifica si personalizeaza si despre care nu poti vorbi doar de dragul vorbei ,nu poti explica doar de dragul demonstrarii lor si mai ales nu poti sa -i faci pe altii sa le aibe sau simta ca tine.Fiecare din noi percepem Divinitatea in modul nostru personal si asta pentru ca suntem atat de mici si neinsemnati in comparatie cu ea.Suntem ca cioburile unei imense oglinzi venetiene ce iti arata o infima parte a intregului fara ati releva TOTUL dar ...fara de care TOTUL ar fi NIMIC.
Evident ca rolul misionarilor ,ca si cel al apostolilor este vital dar totusi traim in etape ale vietii nu in intreg al sau.Viata vine pe rand :se succed clipele si nu in fiecare etapa a vietii suntem pregatiti sa acceptam sau sa declaram sau sa impartasim credinta noastra .Si consider ca nici nu este important de altfel.Mai importanta este dorinta si vointa noastra de a ne alatura TOTULUI pentru a intregi oglinda venetiana ...


Se pune cateodata o trista intrebare,
Cum e posibil dintr-o data sa_ti schimbi a ta buna Stare ,
Din zbor sa cazi abrupt fara avertizare,
Din vis frumos sa te trezesti in neagra disperare ?

Si uneori dar rareori desigur,
Atunci cand totu-n jur e cenusiu si gri
Poti reusi sa schimbi destinul
Daca cu cine trebuie te vei intalni !

Stiu ca posibil sa devina nu E,
Mai stiu ca nici corect nu poate fi
Dar asta nu-mi impiedica a mea simtire
Ca Azi ,Acum,Aici,Alaturea sa vreau sa-mi fii.

Am invatat ca gandurile astea
Ca multe alte simtaminte cum ar fi :
Speranta,indrazneala,dorinta si iubirea
E bine ca un curbubeu ce vine, dar dispare sa le tii !

Caci daca incerci sa opresti timpul
Daca te lupti de clipe sa ramai legat
Sfarsesti prin a le pierde toate
Si intr-un tarziu tot singur intr-un colt de lume vei fi uitat !