Coiful de aur

Secretul coifului de aur
Pe vremuri era un desen animat ce mi-a marcat copilaria se numea Oblio.
In tara sa toti oamenii aveau capul ascutit .El era o exceptie de la regula .Pt a nu se simti jenat in relatiile cu ceilalti copii ,mama sa ca orice mama grijulie,i-a confectionat un coif pt a arata si el asemenea celorlalti.
Si astfel apare prima intrebare:de ce trebuie sa fim mereu pe "linia de plutire " a multimii?de ce trebuie sa purtam coif protector pt a nu fi diferiti?de ce mereu ne e frica de nou ?

Ma strange coiful meu de aur
si-as vrea sa pot intr-un banut sa il preschimb
sa-l darui celor ce nu au sansa unei cununi de laur
si in locu-i sa ramana doar al meu nimb...
Sa pot sa fiu asa cum sunt eu insumi
total (sau poate doar nitel mai altfel)EU
sa urc fara oprelisti cele mai inalte culmi
si sa apuc o zi de vorba cu al oamenilor Zeu.
Si daca toate astea nu imi sunt permise
Si pentru eternitate o sa raman blocat
sa pot avea macar in fiecare noapte vise
cu ale mele voiajuri prin Spatiul ,ce al sau Orizont nicicand sa fie limitat.

Anii vin mai multi decat trec ?

trec clipe,trec ore,trec ani in viteza
ma simt neschimbata pe-aceasi faleza
acolo unde sub o umbrela deshisa te-am zarit in trecut
si unde adapostiti de soare am schimbat primul nostru sarut.
Desi valurile vietii ne-au lovit zilnic si tare
Am ramas impreuna uniti dar parca pierduti in visare
dorind sa aducem clipa inapoi
aceea de inceput a romantei in doi.
gasesc ca in mine nimic nu -i schimbat
c- aceeasi iubire o port aceluiasi barbat
dar totusi chiar daca nu vreau sa accept
am pierdut pe drum tineretea si asta nu-i drept
si trebuie sa schimb viteza de mers
probabil si directia are un alt sens.

Timpul in clepsidra zilnica

Suntem fire de nisip intr-o sfera minuscula ce gravitam in primul rand pe orbita proprie ce nu are insa traiectorii bine definite daca suntem firi slabe sau dimpotriva rutinate traiectorii daca suntem determinati sa ajungem independenti in Universul fiecaruia dintre noi.

De ce cele mai multe ori curgem insa in clepsidrele altora incercand sa facem calatoria prin desertul vietii mai usoara iar ajungerea pentru secunde de visare in oaze inspirationale mai placuta.
Doar ca uneori simtim ca sfera proprie ne sufoca si vrem sa ramanem neprotejati ci doar noi si vantul care sa ne ridice, sa ne coboare aleator ca intr-o ruleta ruseasca sa putem savura neprevazutul in cele mai imposibile situatii.Sa regretam zborul si nu ancorarea,sa cunoastem inaltimile si nu adancurile ,Lumina chiar daca tenebrele inca ne atrag ...
Oare nu cumva Spatiul este ceea ce ne caracterizeaza viata si nu viteza cu care curgem si nici secundele ce le tot contabilizam.Poate suntem ca existenta doar o fasie de plaja intr-un Univers al imposibilei cunoasteri ce o cautam si chemam dar nu va veni .Poate suntem doar imaginatii spatiale ale unui Creator marinimos care ne a dat foarte multe daruri dar nu s a gandit cat de greu ne va fi sa le inapoiem intacte ... Si cumva am ramas fire de nisip tanar ce prefera joaca oricarui alt act .
Curgem spatial nu temporal as spune ,si o facem mereu pe fuga ,mereu orbiti de praful altora ,mereu nestatornici marilor actiuni...

Fiece clipa din viata mea e nepretuita
Fiecare clipa din viata mea e nemarginita
Caci a o cuantifica intr-o marime si a o cantari inr-o balanta
Ar fi ca si cum firele fine de nisp din clepsidra gigant numita viata
Le-ai putea imbratisa intr-o imensa strangere la piept
Fara ca insa sa pierzi nici macar o farama din ele ,si asta nu este drept.
Caci nisipul iti fuge usor dintre palme
Se scurge si cade lin sub razele Soarelui calde
Si tu ramai in urma pustiit si cu un sentiment ciudat
Ca vremea a trecut iute si timpul si el in loc nu a stat.
Atunci te opresti din refectii si-ti spui
De nu cumva timpul s-a dus si s-a asezat singur in cui
Si sta si priveste cum tu suferi si taci
Si asteapta un Semn de la tine sa-i faci
Sa vina sa –si ia darea ce ai a o da
Si-n clepsidra altora sa puna o parte din viata ta
Caci nu poti sa fii singur si doar tu sa traiesti
Cu toti cei din jur trebuie sa poti sa convietuiesti.
De aceea e bine sa stii si s-accepti
Ca unele clipe din a ta clepsidra in alte locuri ai sa le intalnesti.
Si chiar daca simti ca ai fost pacalit
Ocaua ca_i mare sau mica tot atatea clipe la tine sau ei a cantarit.
Zambeste deci iara si nu mai gandi
Viata-i frumoasa si ai pentru ce a o trai !

Eruptia

Traim vremuri in care totul ne macina totul ne consuma ..Frustrarile noastre marunte devin una peste alta un ghem ,apoi formeaza o avalansa in suflet care in mod bizar asteapta doar un mic semnal ,cum ar fi o picatura ,ca sa erupa si sa improaste totul in jur cu supararile,rautatile,oboseala noastra..Traim intr-o continua viteza ..Mereu ne grabim sa ajungem ,sa traim secunda viitoare..Timpul spatiul viteza se contopesc intr-o ingemanare de stari, de senzatii ,de sentimente ..Doar ca bizar printre ele ne pierdem identitatea, ne pierdem surasul,uitam mirosul proaspat al zorilor de primavara si dupa eruptie ramanem cu acel mare vid dureros in care simtim ca am pierdut ceva pretios ...ne-am pierdut identitatea..Noi suntem plamaditi din pamant acest pamant ce sta sub noi incins gata sa erupa in orice clipa si sa ne contopim cu acea caldura a sa ce nu o mai simtim in suflete ...IUBIREA...

plang pentru tot ce ar fi putut sa fie
plang pentru tot ce-a fost
dar s-a pierdut pe drum dintr-o prostie...
plang pentru garoafa mov ce- ncet s-a ofilit
chiar daca stiam ca era lucrul cel de pret
si nu trebuia ca sa permit..
plang pentru o zi cu Soare ce nu va mai fi
plang pentru suflete transformate-n scrum
dintr-o bizara joaca de copii..
plang pentru frigul polar ce Niagara a-nghetat odat
si-l simt cum fara veste inimile ne-a pietrificat
plang pentru ieri si azi dar pentru maine mai ales
caci nu pot sa ne schimb Soarta asa cum in vise o tes
si cred ca plang inca sperand ca intr-o zi
din nou pe cer o noua stea doar pentru noi va rasari...

despre pierderi

Mereu simtim ca suntem in cautare a ceva ce sau am pierdut sau nu am gasit inca ...
Daca am avut dar nu mai este am putea concluziona ca suntem noi cei de blamat caci
nu am stiut sa pretuim ... dar daca nici macar nu am avut pentru o clipa cum ne putem dori necunoscutul ?Si totusi ...
Te astept de decenii cu un alb iris
te caut de o viata prin al meu vis
simt ca povestea se apropie de final
si tot ce pot inca spera ca nu va fi unul banal
Pot accepta ca m-am inselat in al meu imposibil vis
dar nu trai cu certitudinea ca voi pierde sansa unei intalniri in Paradis
Inima imi sopteste sa nu renunt sa am grija de prospetimea acelui pur iris
si sa continui sa alimentez iubirea ce ti-o port in superbul meu vis

Numarul 1

Mereu ne dorim sa fim primii..Primii in tot cea ce facem sau reprezentam pentru ceilalti .Dar uitam ca exista toate celelalte numere .De unde si ...multi au venit putini au fost alesi!Am vrut mereu si eu ca si toti ceilalti sa fiu nr 1 .Fischer spunea si el ca de nu ar fi fost campion mondial n orice alt domeniu ar fi vrut si ar fi fost tot nr 1.Cu alte cuvinte dar aceeasi idee a exprimat si Karpov.Si totusi desi fiecare la timpul sau au fost nr 1 a fost o perioada scurta de incertitudine si timpul a zburat oricum si alti nr 1 s-au perindat pe tronul sahist.
La fel si in muzica sau in toate domeniile de activitati sociale,culturale,sportive,muzicale...
Asta ca sa ajungem la cele interumane unde suntem nr1 temporar intr-un virtual top sentimental dar timpul lucreaza necrutator si roata morii vietii se invarte ajungand sa devenim in final cei de pe urma sau uitati ... Se spune ca e mai usor sa ajungi in varf decat sa ramai acolo.Nu as spune asta .Ci mai degraba sta in acceptarea faptelor si realitatilor sau refugierea in lumea fermecata a viselor...
Nu vreau sa plang
Cand ma simt bine
Nu vreau sa cer
Cand sunt cu tine
Nu vreau sa imi doresc
Cand am ce vreau
Nu vreau sa cant
Daca pasari mai sunt pe Pamant
Nu vreau sa zbor
Cand pot schimba decor
Nu vreau sa reflectez
Cand suna un telefon
lDar ce ma fac atunci cand se transforma
Cand Da ul Nu devine
Iar Nu ul in Da revine
Cand am sa pierd putinul ce-l mai am
Cand din nou singura pe-o banca –n parc am sa stau.
Raspunsul desi il cunosc
Prefer sa ma prefac ca am un rost
Acela de a fi un evantai
Ce in miscare s- aduc cu-alai
Doar aer cald si zambete si stele
Uitand astfel de gandurile mele.

despre balcoane...

Nu poti sti utilitatea unui balcon pana nu te lovesti de problema.Shakespeare cred ca s-a lovit rau de i-a creat pe Romeo si Julieta.Asta imi aminteste ca trebuia sa ma cheme asa (J..) daca tata din frica de ridicol nu s ar fi opus .Asa ca stau intr-un super oras plin de viata si activitati pe un amarat de balcon intr un echilibru precar si profit de darnicia unor binevoitori ca sa economisesc ca nimic 1,5 euro pe jumatate de ora.Reteaua cu pricina e Dlink si nu ptpomanagii cum era in centrul Craiovei.Si la asta noi romanii suntem originali.Am mai vorbit cu prieteni si ei prefera netul de la cafeneaua din colt plina de fum caci acolo macar e sigur ca nu e xista posibilitatea ca in eventualitatea unui stranut inoportun sa le pice laptopul de la etajul 4 ..Hapciu ...Ati avut ghinion ! nu mi-a scapat inca asa ca va mai scriu.
Si cum starea se transforma in mova (probabil deoarece am pus noua tinuta de noapte mov si se reflecta la lumina luminarelor de pe stalpi inalti si ei ca mai tot Dubaiul... Cred ca aici oamenii adora inaltimile.Eu sincer prefer apa cu toate ca in apa cum as avea net?Buna intrebare !o s-o inaintez comisiei de inventii si poate cineva o omologheaza curund macar cu titlu experimental .Ma ofer voluntar !
revenind la stari mov ...


Stau si astept o schimbare
Tic tac tic tac secundele trec
si ma-ntreb de odata cu Timpul ce e in miscare
spatiul se aplatizeaza ca un zevzec.
Stau si te-astept de o viata
tesand mii de vise in diafane inimi de culori
si ma ntreb de odata cu anii de geata
iubirea crescand imi va da aripi sa ajung deasupra negrilor nori..
Stau si scriu la ore tarzii in noapte
povesti si istorii cu o Craiasa si Printul cel Viteaz
si ma-ntreb de odata Universul comprimat printre soapte
ii va repune in roluri de viata pe acelasi fericit macaz...
Stau si privesc orizontul tomnatic
tic tac tic tac secundele trec
si ma-ntreb de finalul mov si sagalnic
va pregati pentru noi un festin pe masura sau poate doar sec...

Forever?

Exista cuvinte ce nu ar trebui acceptate in dictionar.Sa luam de exemplu :ETERN !
Ce este etern? Nimic caci Nimeni nu poate sa ii dovedeasca vesnicia.
Si toti il folosim ca sa dam asigurari , sa oferim incredere,sa oferim compasiune,sa oferim speranta,sa oferim vise...
Dar totusi e bine ?Nu cred .Si spun asta pentru ca atunci cand asigurarea expira cand increderea ne este inselata,cand compasiunea o simtim falsa ,cand speranta moare iar visele noptii dispar in lumina arzatoare a Soarelui cu ce mai ramanem? Cu un ETERN NIMIC?Ar fi prea simplu ...Si readuc in discutie conceptul de vid dureros
:-) Cum poate fi vidul creat intr-o inima parasita dureros? Si asta ETERN?Sigur e doar ideea de inceput a teoriei mele insa mai strang probe :-)



C’etait ….un Arc-en- Ciel,parfois
C’etait….l’Espoir qui m’a sourit ,une fois!
Le seul probleme qui m’embetait
C’etait ..que Tu n’y etais.

Mais …comme la fleur pousse en vitesse,
Mais….comme le Vent souffle dans notre jeunesse,
Je crois..que tout va s’arranger!
Je crois ..que la Vie peut( et il faut)gagner.

Despre vise...

Oare ce se poate scrie despre o viata traita in vis?
Oare ce se poate spune daca din vis te trezesti in Paradis?
Oare ce se poate spune daca ai fi preferat sa ramai in vis?
Oare ce se poate spune daca stii ca nu ai locul tau acolo ..in Paradis?
Poate ca in fapt doar o melodie puerila despre o chitara
Sa ti rascoleasca amintirile dintr-o vara
Si sa doresti doar sa ramai in visul verii
Si doar sa te bucuri de miresmele iasomii serii..
Dar totusi cum ar fi sa poti sa traiesti viata in vis
Si sa ti gasesti in final un loc undeva la periferia din Paradis...?
Cred ca finalul de vis vine mereu prea curand
Si nu poti decat sa ramaii cu trairea lui ..acolo in gand ..
Dar totusi revin la ideea de inceput
Visul trait de ce trebuie si de altii vazut?

despre taine...

Taine,secrete,mistere,
Cautari, rascoliri,atingeri
Suspine adanci,zambete efemere
regasiri, revederi ,apropieri...
Planuri, calatorii, idealuri..
Intr-o sumara viziune de orizont innourat
Soare ,Mistral ,Tsunami ravasitoare
Intr-un curcubeu pe cascada Timpului neiertator
Everest alb in azurul primei expeditii in noapte
Regasim parfumul uitat al misionarilor porniti sa apere
Adevarul primar...


Sufletul picaturii ploii ce nu vrea sa apara
in oglinda personalitatii pierdute il ascult
Vreau sa zambesc pentru tine si sa l captez intr-un bob de secara
Iar tunetul vremii pierdute sa-l scufund ca pe Titanic pentru a evita sa-l ascult...
Cred ca aceeasi parere gresita
continui despre a noastra poveste sa imaginezi
lasa trecutul in spate si uita
Nimic nu va mai exista pe Pamant dupa ce din nou viitorul ai sa-l creezi..
Sunt multe de spus la final de istoric
Dar poate e timpul sa uit si sa tac
zambesti-mi pentru a putea sa te identific
Cu primul sarut dintr-o seara iar apoi sa iau o lingura mare de mac
si doar sa visez...

Punctul pe I...

Mereu ne place sa avem ultimul cuvant ..
Mereu gandim ca lumea se va sfarsi odata cu noi pe Pamanant
Mereu dorim atunci cand ...s-a sfarsit
Mereu visam la ce nu s-a indeplinit
Mereu cersim la poarta unui Rai
Mereu insa primim umbra unui scai
Mereu speram ca maine va veni din nou
Mereu asteptam ca gaina Timpului sa ne ofere un nou...ou
Mereu radem de altii si uitam sa ne bucuram pentru noi
Mereu Speranta prinde aripi cand este vorba de ...cifra DOI
Mereu atingem imaginea celuilalt... Eu
Insa doar la finalul ce ne este rezervat de Dumnezeu!

pentru "the ONE" ce sper ca va citi :-)

Luna de-as putea atinge
As dori sa fii acolo

Muzica din suflet de-as putea exprima
Un sunet de iubire ai putea asculta
Linistea din Spatiu de-as putea capta
Toata intr-o clepsidra de cristal cu
Intreaga Pace ti-as dedica

Am NIMIC atunci cand nu ma privesti
Nu incerca vreodata macar in gluma sa ma parasesti
Inima mea bate speriata intr-un colt cand trebuie pentru clipa eterna sa plec...

Despre greseli

>
Ce este greseala?
Dar mai ales de ce o (sau ar trebui sa o)evitam?
Greseala ca orice alt fapt al existentei , cred eu ,este foarte importanta in evolutia noastra .Daca nu gresim (desi inca nu am stabilit ce este acest lucru) cum am putea avea regrete :-) si daca n-avem regrete ar fi logic ca suntem mereu multumiti .Daca am fi mereu multumiti am ajunge sa fim chiar fericiti ceea ce dialectic pare imposibil si improbabil nu?Dar revenind la intrebare initiala: ce este greseala ?Gresim fata de noi si fata de altii dar raportat la ce ?nu cumva tot la asteptarile noastre sau ale altora ?Religios gresim cand nu respectam poruncile .Sentimental gresim cand ne rapotam la alte sentimente .matematic gresim cand ne raportam la solutii ...Dar cand gresim daca e sa ne raportam la ceva ce inca nu e defint ?cum putem spune ca am gresit daca ratiunea depaseste limita inimii ?cum putem spune ca gresim cand actiunile inimii depasec limitele ratiunii ?Cum putem gresi cand pasiunea nu poate fi inselata ,controlata sau cuantificata?Cum putem gresi cand secunda trecuta devine viitor pentru cele anterioare?cum putem gresi fata de imposibil: facandul sa devina posibil?Cum putem gresi fata de cineva :transformandu ne noi insine in altcineva?De ce nu ne acceptam pe noi asa cum suntem cu greseli ?si mai ales de ce nu ii acceptam asa cum sunt pe cei care noi consideram ca au gresit fata de noi?De ce sunt atatea intrebari despre noi ce nu le punem: caci ne e teama de raspunsuri cunoscute subliminal?
De ce?
de ce sunt mic atunci cand vreau doar sa fiu mare?
de ce atunci cand sunt mare simt cum greseala ta ma doare?
de ce ma uit spre Luna dar doresc un Soare ?
de ce ating o stea dar doresc sa si pasesc pe ea?
de ce traiesc atat cat altii decid?
de ce ma simt pitic insa am aripi de voinic?
de ce doresc ceea ce nu pot avea
si mai ales de ce este interzis a visa?
de ce gresesc mereu in cele ce gandesc?
si mai ales de ce niciodata nu pot sa reusesc?
de ce gresesc cand tac, cand spun sau chiar cand plang?
si mai ales de ce sunt in a mea greseala lasat singur pe acest Pamant?