Castiguri neasteptate

object width="560" height="340"> Aveam ceva ce s-a pierdut
Acum recent din intamplare
Si asta dupa acel prim sarut
Furat in a noastra blanda-mbratisare.

Si stiu ca pare de-a dreptul bizar
Sa pierzi aceata dup-o clipa de extaz
Dar cine stie ca dragostea depinde de un zar
Va intelege de ce-a mea durere-I fara haz

Caci este vorba de increderea in tine
Si mai ales de viitoru-n doi
Si poate si de speranta in maine
Dar mai ales de credinta in noi

Vor trece anii peste noi
Si daca asa va fi sa fie
Povestea noastra minunata-n doi
Va rugini si se va pierde-n vesnicie.

Dar clipa aceea de-nceput
Pretioasa ca o perla fermecata
Va fi purtata –n colierul timpului pierdut
Ce cu nostagie il privim cateodata.

Si sper ca nu voi fi doar eu
Ce va purta sirag de perle rare
Ca privind Luna si-ascultand al meu ecou
Vom calatori-mpreuna catre mare.

Marea fiind oceanul infinit
Al lacrimilor mele adunate
In cupa imensa a stancii de granit
Ce altadat admirai doar tu in singuratate.

De as putea clepsidra sa rastorn
Si totul sa repun din nou la loc
Din cupa fericirii as vrea sa-ti torn
O picatura-n plus ca sa avem noroc

Dar nimeni nici chiar Dumnezeu
Nu schimba chiar de-I vorba de iubire
Asa ca eu ce sunt ca un ateu
Nu am vreo sansa la o mica fericire.



 ¦