Dor de ...duca

Voi disparea in zori de zi ,
asa cum umbra se topeste sub razele de soare
Voi disparea in zori de zi ,
atunci cand a mea lacrima va stinge a mea lumanare
Voi disparea ca aburul in marele vazduh ,
atunci cand soarele-ncalzeste apa lacului de munte
Voi disparea in ceata eternului necunoscut atunci cand mangaierea ta nu va mai putea atinge a mea frunte.

Si toate astea se vor intampla intr-un debut a unei zi frumoase
Atunci cand toti vor crede ca m-am dus din nou ca sa admir marea
Atunci cand privighetoarile imi vor intona cu ale lor voci duioase
Imnul final si putin trist de inceput de drum s-atunci cand eu voi auzi chemarea.

Nu as dori ca lipsa mea prilej de intristare ca sa fie
As prefera ca acei zori de zi sa continue sa se defasoare-n voiosie
Caci tot ce-am fost in asta lume buna
Un val (putin cam mare ) dintr-un ocean imens de spuma.

Si nu regret nimic din tot ceea ce ar mai fi putut sa fie
Atat cat am avut imi tine de caldura-n lunga si recea vesnicie
Atata cat a fost ma va purta spre soare
Pe un nor alb cu care ma voi inalta spre-a cerului grandoare.