Scriu pe muzica aleasa de tine
sperand ca in sfarsit vei putea gasi un zambet si pentru mine
Scriu cu speranta ce se naste din al meu crez
Ca niciodata nu voi realiza ca inca visez.
scriu pe drumul spre casa ce mereu cu mine a fost
scriu regasind calea ce parea la un moment dat far de rost...
Scriu cu gandul la maine dar traind in acelasi ieri
scriu din amintire stari traite in acele minunate seri
scriu asteptand un Soare sa apara din nou
scriu si astept sa mi retrimiti pe undele inimii al meu ecou.
duminică, 30 mai 2010
De ce?
De ce? O intrebare care implica si care da sens actiunilor noastre.Intuitiv o punem sau ne-o punem din prima etapa a copilariei incercand sa descoperim ,sa fim primii care o facem :-) sensul existential.
De ce?Curiozitate,nevoie vitala de intelegere ,samburele plantat in noi din Geneza pentru ca prin evolutia noastra sau poate prin evolutia sa ,sa ne conduca la descoperirea Univerului personal.Suntem miliarde de micro Universuri conectate prin sensibilul fir al acestei dorinte de atingere a propriilor limite.Multi vrem si luptam sa le atingem ,sa pasim pt o clipa macar prin ferestre uitate deschise in Universurile invecinate in cautarea acelui necunoscut ce sau l-am pierdut sau nu l-am avut sau posibil si probabil cel mai ades nu il vedem cu toate ca se gaseste acolo in clopotul de sticla pesonal in care suntem incatusati.
De ce?Cautari ,frustrari,dorinte,vise toate in aceasta incatusare de energii ce o simtim in noi sub forma lavei vulcanului ce sta sa erupa...
De ce? Neacceptarea neputintei noastre de a ne rezolva dorinta de cunoastere ...
De ce?Speranta gasirii sau regasirii Eului uitat in camara prafuita a Timpului...
De ce sunt eu, cel ce trebuie sa stiu ?
De ce sunt eu ,cel care trebuie sa scriu ?
De ce sunt eu, cel care trebuie sa iert ?
De ce sunt eu, cel care trebuie sa merg spre marele desert ?
De ce doar eu trebuie sa rezolv ?
De ce doar eu trebuie sa absolv ?
De ce doar eu trebuie sa iubesc ?
De ce doar eu trebuie sa nu traiesc ?
De ce doar eu trebuie sa sper ?
De ce doar eu trebuie sa nu disper ?
De ce doar eu trebuie sa cant ?
De ce doar eu trebuie sa ma ascult ?
De ce doar eu trebuie sa visez ?
De ce doar eu trebuie sa pot sa_mi imaginez ?
De ce doar eu trebuie sa zambesc ?
De ce doar eu trebuie sa multumesc ?
De sunt eu ales sa fiu mai putin altfel decat mii ?
De ce sunt eu ales sa port durerea_n suflet de copii ?
De ce sunt eu cu viata mea uitat de Ceruri pe Pamant ?
De ce nu pot macar in gand sa ma desprind si sa ma las purtat de vant ?
De ce nu pot ca sa spun NU ?
De ce nu pot sa-ncep Acu ?
De ce mereu va fi asa ?
Si cand raspunsuri voi afla ?
De ce?Curiozitate,nevoie vitala de intelegere ,samburele plantat in noi din Geneza pentru ca prin evolutia noastra sau poate prin evolutia sa ,sa ne conduca la descoperirea Univerului personal.Suntem miliarde de micro Universuri conectate prin sensibilul fir al acestei dorinte de atingere a propriilor limite.Multi vrem si luptam sa le atingem ,sa pasim pt o clipa macar prin ferestre uitate deschise in Universurile invecinate in cautarea acelui necunoscut ce sau l-am pierdut sau nu l-am avut sau posibil si probabil cel mai ades nu il vedem cu toate ca se gaseste acolo in clopotul de sticla pesonal in care suntem incatusati.
De ce?Cautari ,frustrari,dorinte,vise toate in aceasta incatusare de energii ce o simtim in noi sub forma lavei vulcanului ce sta sa erupa...
De ce? Neacceptarea neputintei noastre de a ne rezolva dorinta de cunoastere ...
De ce?Speranta gasirii sau regasirii Eului uitat in camara prafuita a Timpului...
De ce sunt eu, cel ce trebuie sa stiu ?
De ce sunt eu ,cel care trebuie sa scriu ?
De ce sunt eu, cel care trebuie sa iert ?
De ce sunt eu, cel care trebuie sa merg spre marele desert ?
De ce doar eu trebuie sa rezolv ?
De ce doar eu trebuie sa absolv ?
De ce doar eu trebuie sa iubesc ?
De ce doar eu trebuie sa nu traiesc ?
De ce doar eu trebuie sa sper ?
De ce doar eu trebuie sa nu disper ?
De ce doar eu trebuie sa cant ?
De ce doar eu trebuie sa ma ascult ?
De ce doar eu trebuie sa visez ?
De ce doar eu trebuie sa pot sa_mi imaginez ?
De ce doar eu trebuie sa zambesc ?
De ce doar eu trebuie sa multumesc ?
De sunt eu ales sa fiu mai putin altfel decat mii ?
De ce sunt eu ales sa port durerea_n suflet de copii ?
De ce sunt eu cu viata mea uitat de Ceruri pe Pamant ?
De ce nu pot macar in gand sa ma desprind si sa ma las purtat de vant ?
De ce nu pot ca sa spun NU ?
De ce nu pot sa-ncep Acu ?
De ce mereu va fi asa ?
Si cand raspunsuri voi afla ?
sâmbătă, 29 mai 2010
Dansul zilelor
pe muzica celesta din stele
simteam cum ziua de Ieri valseaza
tintuidu--ma-n chingi de inele
Azi mai ritmat atinge -n orizont pe Maine
si parca lipseste ceva ,...
o culoare,un vers sau poate doar taine
vreau sa raman in acel joc ,dans sau doar amagiri
dar bate la sala de bal amenintarea unei regasiri
parca din vis sau ceata cea deasa, in pasi de dans ma trezesc
si redevin Eu ...aceea ce inca de Ieri cauti sa o reintalnesti...
joi, 27 mai 2010
Contrasens
Nimic nu e intamplator pe pamant,iarba sau stele ..
Poate ne intalnim si maine pe nisipul fin a uneia dintre ele ?
Maine ,azi sau ieri cine poate sti?
Clepsidra fu-ntoarsa si sensul gresi..
Cum sunt acum?sau ieri?ori poate doar maine?
Mai bine uit sa raspund si refac totul din ruine...
Ce sunt acum?sau ieri ?sau maine din nou?
continuarea firului de suflet ce se pierde-n a gandului ecou...
Stiu doar ce-as vrea
si nici asta prea precis
doar a visa la nemurirea
prezentei tale-n al meu vis!
Poate ne intalnim si maine pe nisipul fin a uneia dintre ele ?
Maine ,azi sau ieri cine poate sti?
Clepsidra fu-ntoarsa si sensul gresi..
Cum sunt acum?sau ieri?ori poate doar maine?
Mai bine uit sa raspund si refac totul din ruine...
Ce sunt acum?sau ieri ?sau maine din nou?
continuarea firului de suflet ce se pierde-n a gandului ecou...
Stiu doar ce-as vrea
si nici asta prea precis
doar a visa la nemurirea
prezentei tale-n al meu vis!
L'aube
La musique alerte qui descente du ciel
Me transpose note par note (en vitesse )dans un reve du miel
J'attends l'aube en revant le future
S'il te plait laisse moi l'Espoire vivre encore un jour...
miercuri, 26 mai 2010
2010 anul medaliei olimpice (for you and I )
Gandire pozitiva,proiectarea viselor celor mai dragi pe ecranul realitatilor... si tot ceea ce inseamna septembrie 2010 !
Culoarea chiar are importanta? Evident galben ar fi idealul dar ...Permitem dar? Eu zic sa nu ! caci cu cat vrem mai mult cu atat sansele aa fim aproape de tinta cresc..cum spun arabii trebuie sa vezi intai unde va lovi sageata si abia apoi sa descatusezi energia arcului .. Desi mereu imi propun sa nu ma raportez la altii e inposibil caci sunt o veriga din lantul calatorilor in spatiul si timpul imposibil de localizat sau captat.Ramane doar sa incepum viitorul azi ...
Azi ma gandesc la ceea ce ai zis
referitor la zambetul de seara
ce va ramane -n imaginea de vis
a generatiei ce va urma ...dupa a noastra fericita vara
Si da ! cred ca acum am inteles
Ca sensul zilei depinde si de mine
ramane doar din florile sperantei sa-mpletesc
buchet de aripi sa ma poarte ... cat mai departe ..catre BINE!
Sa pot emotii, teama sa intrec
in competitia eterna din strafunduri
si ca o stea din nou sa stralucesc
pe scena unde voi juca
si scrie acele ultime randuri.
O zi buna!?
Bazele civilizatiei au fost puse cred de primul om care in loc sa arunce cu pietre a injurat...(nu e spusa de mine desi o gandesc adesea in alte cuvinte)
Si nu pot sa ma intreb de aici mai departe cum au aparut si ce rol au urarile gen :O zi faina! sa ti fie bine! sa ai spor! succese!sanatate! noroc!pace! si multe alte mii.. Francezii ,urarea de noroc o exprima plastic spunand"merde" ceea ce trebuie sa recunoastem e ...super deep.
Si ca sa mi fie mai usor si sa nu fiu acuzata de rea intentie m-am raportat la mine :pun de multe ori urari din formulele de mai sus cunostiintelor necunoscutilor si apropiatilor .De ce o fac?daca chiar le doresc asta se poate rezolva rugadu ma pt ei si pot sa le trimit gandurile bune fara sa le-o si spun .Deci e o chestie dobandita prin educatie, prin dogme despre ceea ce e politicos a face ...Nu cred ca modifica prea mult exprimarea chiar si a celor mai sincere urari..Doar ca fara acest lucru este posibil sa incetam sa folosim anumite cuvinte ce vor fi uitate.Si totusi cred ca nu cuvintele ci tonalitatea pot schimba 180 de grade sensul unor trairi...
Azi mi s-a dorit ;O zi faina! de exemplu si tonalitatea si contextul imi sugereaza exact imaginea contrara incat daca as putea sa sterg secunda cand am primit urarea nu as ezita sa sparg clepsidra si sa caut acel fir de nisip ce o marca.
Propun sa nu mai spunem lucruri ce nu le credem sa nu mai acceptam secunde de intristare doar pe motivul ca acel prim om ce a injurat la inceputurile civilizatiei ne este stramos ...Si asta pentru ca fiecare avem numarate firele de nisip din a sa clepsidra si riscam sa ramanem intr-un desert vid...
Intorc clepsidra la secunda 2
sa pot uita cuvantul noi
privesc nisipul cum curge tacut
e vremea unui nou inceput?
Privesc oglinda vietii mele prin ochii tai
si realizez ca nu vrei sa vezi decat cioburi in noroi
degeaba incerc sa spun ... mai bine tac
si-ncep din nou sa visez culoarea unui camp de mac..
Urari sa fac?la ce ar folosi?
cuvinte aruncate-n umbra unor poezii
Mai bine plec si uit drum de intors
si-ncetez a scrie versuri fara rost...
Si nu pot sa ma intreb de aici mai departe cum au aparut si ce rol au urarile gen :O zi faina! sa ti fie bine! sa ai spor! succese!sanatate! noroc!pace! si multe alte mii.. Francezii ,urarea de noroc o exprima plastic spunand"merde" ceea ce trebuie sa recunoastem e ...super deep.
Si ca sa mi fie mai usor si sa nu fiu acuzata de rea intentie m-am raportat la mine :pun de multe ori urari din formulele de mai sus cunostiintelor necunoscutilor si apropiatilor .De ce o fac?daca chiar le doresc asta se poate rezolva rugadu ma pt ei si pot sa le trimit gandurile bune fara sa le-o si spun .Deci e o chestie dobandita prin educatie, prin dogme despre ceea ce e politicos a face ...Nu cred ca modifica prea mult exprimarea chiar si a celor mai sincere urari..Doar ca fara acest lucru este posibil sa incetam sa folosim anumite cuvinte ce vor fi uitate.Si totusi cred ca nu cuvintele ci tonalitatea pot schimba 180 de grade sensul unor trairi...
Azi mi s-a dorit ;O zi faina! de exemplu si tonalitatea si contextul imi sugereaza exact imaginea contrara incat daca as putea sa sterg secunda cand am primit urarea nu as ezita sa sparg clepsidra si sa caut acel fir de nisip ce o marca.
Propun sa nu mai spunem lucruri ce nu le credem sa nu mai acceptam secunde de intristare doar pe motivul ca acel prim om ce a injurat la inceputurile civilizatiei ne este stramos ...Si asta pentru ca fiecare avem numarate firele de nisip din a sa clepsidra si riscam sa ramanem intr-un desert vid...
Intorc clepsidra la secunda 2
sa pot uita cuvantul noi
privesc nisipul cum curge tacut
e vremea unui nou inceput?
Privesc oglinda vietii mele prin ochii tai
si realizez ca nu vrei sa vezi decat cioburi in noroi
degeaba incerc sa spun ... mai bine tac
si-ncep din nou sa visez culoarea unui camp de mac..
Urari sa fac?la ce ar folosi?
cuvinte aruncate-n umbra unor poezii
Mai bine plec si uit drum de intors
si-ncetez a scrie versuri fara rost...
marți, 25 mai 2010
Suferinta solitudinii
Suferinta -o insula de certitudini intr un ocean de incertitudini...
Quand je suis seule sur la pluie
Je peut imaginer que tu est mon parapluie
Quand j'oublie mon sourire quelque part
Je peut imaginer que tu l'a trouve et que tu l'as mis apart
Quand je regarde le Soleil qui me brille
Je peut imaginer que c'est encore toi qui m'attend febril
Le probleme arrive seulment quand j'ouvre mes yeux
et je constate que c'est ne pas moi que tu encore veux
Alors je pars sur mon ilot desert
et j'attend la bas la Dame noire
pour prendre mon ame deja ouvert...
Quand je suis seule sur la pluie
Je peut imaginer que tu est mon parapluie
Quand j'oublie mon sourire quelque part
Je peut imaginer que tu l'a trouve et que tu l'as mis apart
Quand je regarde le Soleil qui me brille
Je peut imaginer que c'est encore toi qui m'attend febril
Le probleme arrive seulment quand j'ouvre mes yeux
et je constate que c'est ne pas moi que tu encore veux
Alors je pars sur mon ilot desert
et j'attend la bas la Dame noire
pour prendre mon ame deja ouvert...
luni, 24 mai 2010
Zambetul unui prieten
Cand secundele nu mai vor a trece
Cand in piept simt doar gheata vietii cea rece
Cand Soarele -si retrage razele calde
Cand pe obraji perle din roua se aduna -n salbe
Cand vreau a vorbi dar nu mai pot zbura
Cand vreau sa cant dar versurile parca le-as mima
Cand vreau sa uit dar ganduri mov tot vin
Cand miere caut dar dau doar de pelin
Cand clepsidra -m uitat a-ntoarce si-a stat
Tu doar imi zambesti si Timpul pentru eternitate l-am facut MAT....
despre gandaci
De ce atunci cand ne referim la cineva comparatia cu un gandac e cea mai dureroasa pentru acea persoana?
Poate pentru ca gandacii se hranesc fie cu ceea ce noi pretuim sau poate pentru ca au miros specific?Si atunci putem depista gandacii umani dintre noi?Privesc stirile la Tv si desi nu pot simti odoarea personajelor ce ne conduc spre un viitor democratic si de abundenta pot simti cum piciorele lor calca in picioare demnitatea copiilor si batranilor acestei tari tragandu si seva din inocenta primilor si neputinta celorlalti.Ce facem insa noi?Noi ce desi dezgustati continuam sa privim sau si mai grav sa schimbam programele ,sa avem regrete ca ne am nascut aici,sau ca nu am plecat inca de aici ?
Si in acest timp gandacii sporesc ...
Nu pot sa spun ca nu gresim
atunci cand ne continuam visarea
si poate-i vremea sa gasim
cum sa eliminam din start putuoarea
Caci sunteti multi si peste tot
mirosul vostru ne-ameteste
si -am obosit sa ne puneti mereu "pe bot"
cu alea voastre legi in coada de peste.
Ramane doar sa ne unim
puterile inca odata
si nedreptatile sa vi le platim
starpindu va acum .pe data!
Poate pentru ca gandacii se hranesc fie cu ceea ce noi pretuim sau poate pentru ca au miros specific?Si atunci putem depista gandacii umani dintre noi?Privesc stirile la Tv si desi nu pot simti odoarea personajelor ce ne conduc spre un viitor democratic si de abundenta pot simti cum piciorele lor calca in picioare demnitatea copiilor si batranilor acestei tari tragandu si seva din inocenta primilor si neputinta celorlalti.Ce facem insa noi?Noi ce desi dezgustati continuam sa privim sau si mai grav sa schimbam programele ,sa avem regrete ca ne am nascut aici,sau ca nu am plecat inca de aici ?
Si in acest timp gandacii sporesc ...
Nu pot sa spun ca nu gresim
atunci cand ne continuam visarea
si poate-i vremea sa gasim
cum sa eliminam din start putuoarea
Caci sunteti multi si peste tot
mirosul vostru ne-ameteste
si -am obosit sa ne puneti mereu "pe bot"
cu alea voastre legi in coada de peste.
Ramane doar sa ne unim
puterile inca odata
si nedreptatile sa vi le platim
starpindu va acum .pe data!
sâmbătă, 22 mai 2010
Dor de ego?
Ce ne face sa devenim ceea ce suntem?
Pornesc de la un sentiment initial :nimic nu e intamplator si deci nimic nu trebuie lasat la voia intamplarii...
Acum stau sub o salcie plantata de mine in urma cu 6 ani dintr-o creanga. Atunci eram convinsa ca nu se va prinde si nu va aparea nimic dar viata a invins toate indoielile si obstacolele
Acum realizezz ca a fost o intamplare inspirata... cam aiurea spus intamplare inspirata dar daca ma gandessc ca puteam sa plantez altceva atunci de exemplu un trandafir salbatic cum as fi putut eu sa scriu acum despre noua mea teorie.Teoria intamplarilor si coincidentelor ce ne definesc prezentul desi vin din trecut ...Sau poate ca suntem intr-un joc de yo yo in care maximele nu pot fi atinse fara a nu ne suporta mereu cu demnitate punctele de slabiciune ,intristare,esec sau durere .Evident suntem fiinte ce nu pot supravietui in solitudine deci toti cei cu care venim in contact isi pun amprenta asupra noastra oricat incercam noi sa dezmintim .Si am convingerea ca fiecare om din viata mea(si au fost extrem de numerosi)au contribuit sa fiu ceea ce sunt.Acum imi vine in minte o femeie extraordinara se numea Valentina si era camerista etajului 7 de la hotel Roman din Herculane si caredin pacate ne-a parasit prea repede ...mult prea repede) Daruirea ei pentru cei doi fii ai sai m-a impresionat desi eram un copil la acea vreme (probabil 13 ani).Si uneori mi se intampla ceva ciudat ceea ce posibil si voua ... acela de a mi fi dor un dor nespus de persoane ce au disparut demult din Universul meu actual .Poate ca daca gandesc bine in fapt mi-e dor de mine :asa cum eram in momentul acela ..Dar ar fi prea meschin ca totul sa se rezume la ego..Dar daca?
Mi-e dor de mine ? ce-ntrebare
-doar tu puteai gandi asa!
Mie dor de tine ! ce mirare
-doar eu puteam spune asa ceva...
Mi-e dor de noi! ce exclamare
doar impreuna suntem chiar si-acum
mi-e dor de salcia din zare
ce pare ca de atata jale-i scrum...
Mi-e dor de voi ! mai scrieti niste randuri
sa pot sa stiu daca mai sunteti fericiti
si mai ales zambiti cateodata printre lacrimi
sa nu uitati ca e suficient ca inca mai traiti!
Pornesc de la un sentiment initial :nimic nu e intamplator si deci nimic nu trebuie lasat la voia intamplarii...
Acum stau sub o salcie plantata de mine in urma cu 6 ani dintr-o creanga. Atunci eram convinsa ca nu se va prinde si nu va aparea nimic dar viata a invins toate indoielile si obstacolele
Acum realizezz ca a fost o intamplare inspirata... cam aiurea spus intamplare inspirata dar daca ma gandessc ca puteam sa plantez altceva atunci de exemplu un trandafir salbatic cum as fi putut eu sa scriu acum despre noua mea teorie.Teoria intamplarilor si coincidentelor ce ne definesc prezentul desi vin din trecut ...Sau poate ca suntem intr-un joc de yo yo in care maximele nu pot fi atinse fara a nu ne suporta mereu cu demnitate punctele de slabiciune ,intristare,esec sau durere .Evident suntem fiinte ce nu pot supravietui in solitudine deci toti cei cu care venim in contact isi pun amprenta asupra noastra oricat incercam noi sa dezmintim .Si am convingerea ca fiecare om din viata mea(si au fost extrem de numerosi)au contribuit sa fiu ceea ce sunt.Acum imi vine in minte o femeie extraordinara se numea Valentina si era camerista etajului 7 de la hotel Roman din Herculane si caredin pacate ne-a parasit prea repede ...mult prea repede) Daruirea ei pentru cei doi fii ai sai m-a impresionat desi eram un copil la acea vreme (probabil 13 ani).Si uneori mi se intampla ceva ciudat ceea ce posibil si voua ... acela de a mi fi dor un dor nespus de persoane ce au disparut demult din Universul meu actual .Poate ca daca gandesc bine in fapt mi-e dor de mine :asa cum eram in momentul acela ..Dar ar fi prea meschin ca totul sa se rezume la ego..Dar daca?
Mi-e dor de mine ? ce-ntrebare
-doar tu puteai gandi asa!
Mie dor de tine ! ce mirare
-doar eu puteam spune asa ceva...
Mi-e dor de noi! ce exclamare
doar impreuna suntem chiar si-acum
mi-e dor de salcia din zare
ce pare ca de atata jale-i scrum...
Mi-e dor de voi ! mai scrieti niste randuri
sa pot sa stiu daca mai sunteti fericiti
si mai ales zambiti cateodata printre lacrimi
sa nu uitati ca e suficient ca inca mai traiti!
vineri, 21 mai 2010
despre vise roz...
De ce culorilor li s-au dat simboluri ?De ce le percepem ca stari dupa trairile altora? De ce traditia cere ca alb sa fie culoarea de inceput si negrul de sfarsit?De ce paleta complexa situeaza la mijlocul existential rosu aprins al focului?si verdele vietii face pereche cu albastrul cerului? si mai ales de ce visam roz?
Copil fiind vroiam sa pot sa zbor
spre inaltimi albastre dar mai ales sa visez in culori
Apoi cand zborul am invatat a-l zbura
parca nu mai aveam aceeasi dorinta de a visa..
Cand insa viata aripile mi le-a frant in al sau taifun
mi-am amintit subit de copilaria ce a ramas pierduta-n fum
si cu acuarela m-am gadit sa pictez
in roz noi aripi de foc din vise sa colorez
Acum cand pot sa zbor din nou
in vise roz... doar ascultand al tau ecou
as vrea pe-o raza de Soare sa vii
si sa mi zambesti printre ale cerului stelute ...mii.
Copil fiind vroiam sa pot sa zbor
spre inaltimi albastre dar mai ales sa visez in culori
Apoi cand zborul am invatat a-l zbura
parca nu mai aveam aceeasi dorinta de a visa..
Cand insa viata aripile mi le-a frant in al sau taifun
mi-am amintit subit de copilaria ce a ramas pierduta-n fum
si cu acuarela m-am gadit sa pictez
in roz noi aripi de foc din vise sa colorez
Acum cand pot sa zbor din nou
in vise roz... doar ascultand al tau ecou
as vrea pe-o raza de Soare sa vii
si sa mi zambesti printre ale cerului stelute ...mii.
marți, 18 mai 2010
Iluzii pierdute prin vorbe
Iluzia himerei din pustiu
Mi-a dat din nou Speranta c-ai sa vii
si chiar de ratiunea -mi soptea sa nu ascult
inima nu putea sa si stapaneasca-al sau iures tumult...
Asa ca mi am facut un far sa te astept
sa ti luminez in noapte drumul cel corect
sa nu ajungi in alte porturi din vecini
sa nu ai scuza ca desi ai vrut
drumul intunecos fiind te-ai ratacit prin spini.
Asadar lasa orice motiv obscur
alunga orice gand imatur
uita cuvinte ce dor a rosti
doar vino n farul luminos iluzia s-o intretii...
true friend?
Iata intrebarea:ori e true ori e friend? sau sunt doua intebari :-) ?
In opinia mea :friend in need is a friend indeed! este un pleonasm.Asta nu ma impiedica sa nu mi doresc sa nu am prieteni decat sa fie in nevoi .O fi de bine asa un vis?
Prieten drag ce esti departe
primeste acest Semn ...de carte
te rog sa--l pui la pagina mea mov
sa iti amintesti de ziua noastra din alcov
atunci cand vantul rece -n noptile de vara va veni
sa poti sa recitesti ale mele poezii
sa poti chiar fara mine a visa
ca desi nu a fost alegerea mea
nu am plecat ci doar sunt intr-un vis
ce seamana prea bine cu al nostru Paradis ...
In opinia mea :friend in need is a friend indeed! este un pleonasm.Asta nu ma impiedica sa nu mi doresc sa nu am prieteni decat sa fie in nevoi .O fi de bine asa un vis?
Prieten drag ce esti departe
primeste acest Semn ...de carte
te rog sa--l pui la pagina mea mov
sa iti amintesti de ziua noastra din alcov
atunci cand vantul rece -n noptile de vara va veni
sa poti sa recitesti ale mele poezii
sa poti chiar fara mine a visa
ca desi nu a fost alegerea mea
nu am plecat ci doar sunt intr-un vis
ce seamana prea bine cu al nostru Paradis ...
luni, 17 mai 2010
a fi roman...
a fi roman inseamna a sti Minulescu
a fi roman inseamna sa fii mandru de Balcescu
a fi roman inseamna a asculta des Zamfir
a fi roman inseamna a sti sa admiri un trandafir
a fi roman inseamna o lacrima sa pastrezi pentru Basarabia
a fi roman inseamna sa suspini pentru Valahia
a fi roman inseamna sa lupti pentru liberi Carpati
a fi roman inseamna sa egalezi pe acei nobili romani barbati
a fi roman inseamna sa mergi sa recapeti tezaur
a fi roman inseamna sa fii mandru de closca cu puii de aur
a fi roman inseamna Romania sa o iubesti
si mai ales cred a ar fi timpul sa lupti sa o reconstruiesti!
Valsul florilor
Trandafiri,cale,ghiocei
zambile,orhidee si uneori flori de tei
garoafe, crini,lalele,
bujori si uneori crizanteme
iris,narcise , muscate
clopotei si uneori nu am nimic in glastre
dar pot mereu asculta dansul lor
ce-mi soptesc chiar si in vis :"mi-e dor:"
atunci le multumesc si eu in gand tacut
ca dansul lor mereu imi alina dorul din suflet si mi tin de urat.
Si doar privind la ele pot sa sper ca-ntr-o zi
drumul spre mine printre alte mii de flori vei gasi...
duminică, 16 mai 2010
Despre noi
Cine sunt eu?
Cine esti tu?
sunt al tau ecou
esti al meu "deja vu"!
Cine suntem noi
cand suntem doar in doi?
Cine suntem noi
cand vrem sa fim eroi?
Cum am putea sa nu mai rostim
cuvinte ce dor arunci cand vorbim?
Cum am putea doar sa visam
planeta albastra cum sa salvam?
Cum am putea sa ne privim doar zambind
si Soare in ochi sa pastram doar gandind?
Cum am putea Timpul sa-l facem sa stea
in clipa de foc cand ne vom saruta ?
sâmbătă, 15 mai 2010
Dar final
Cand spun ca plec ..poate glumesc (sau poate nu)
raspunsul vei afla atunci cand prea tarziu va fi
cand spun ca stau ... poate glumesc(sau poate nu)
si asta va fi secretul ce-l vei sti doar tu
si darul meu de ramas bun sper ca zambind il vei primi.
Cand spun ca trista sunt...poate glumesc(sau poate nu)
depinde de-o secunda
cand spun ca rad ... poate glumesc(sau poate nu)
si darul meu final il vei primi cu mova funda.
Cand spun ca "te iubesc"... poate glumesc( sau poate nu )
cine sa mai priceapa
incoerenta unei strop pribeag
ce prin caldura Soarelui se contopi cu lacrima ce ti aluneca acum sub pleoapa...
Abandon
Cum facem cand realitatea depaseste visul?Suntem pregatiti?Poate in fapt dorinta noastra de a visa e legata de incapacitatea noastra ( a unora dintre noi :-) ) de a accepta ca viata asa cum este ea ,este mult mai frumoasa decat credem noi ..
Stau in visare si nu pot sa cred
ca nu exista nori ci doar aburi de Soare
stau pregatita de lupta si vreau doar sa sper
ca nu exista razboi ci doar mangaiere cu-o floare..
Stau in extaz si nu vreau sa visez
ca nu e real ci doar o poveste
stau in armura pregatita pe un meterez
si vreau sa cureresc ale iubirii creste.
Stau si te astept de o viata in vis
uitand sa mi traiesc bucuria
de aceea gasesc ca aruncare-n in abis
e abandonul sublim ce mi asigura vesnicia ...
joi, 13 mai 2010
Curcubeu
Suntem doua picaturi colorate
ce in cadere libera ne rostogolim
si cu toate ca am vrea sa ne atingem cateodata
de teama ridicolului ne tot ocolim...
Suntem doua raze ce strabat Orizontul
din colturi opuse de Soare ne am bifurcat
si cu toate ca vrem in final sa nu ratam Apusul
de teama unei Sperante ranite continuam sa calatorim separat.
Suntem doua culori din Curcubeul din zare
ce desi apropiate evitam sa ne atingem fugar
caci desi am vrea sa ramanem uniti in visare
de teama unei romante murdare refuzam sa acceptam acest ultim superb al iubirii dar.
ce in cadere libera ne rostogolim
si cu toate ca am vrea sa ne atingem cateodata
de teama ridicolului ne tot ocolim...
Suntem doua raze ce strabat Orizontul
din colturi opuse de Soare ne am bifurcat
si cu toate ca vrem in final sa nu ratam Apusul
de teama unei Sperante ranite continuam sa calatorim separat.
Suntem doua culori din Curcubeul din zare
ce desi apropiate evitam sa ne atingem fugar
caci desi am vrea sa ramanem uniti in visare
de teama unei romante murdare refuzam sa acceptam acest ultim superb al iubirii dar.
Copilarie pierduta
Superlativul timpului ce trece...
Emotiile unei zambile privite intr o seara rece
Destinul ce desi nu l acceptam ne rasfata cu feste
Umbra ideilor mele ce raman mereu in faza de teste
Sunt eu si doar eu ce raman in visare
Etern preocupata de aceeasi intrebare
Raspunsul ramane acelasi mister
Ambiguu si neclar ce se pierde n eter..
Am inca o carte ascunsa si as vrea
Nimic sa nu mi perturbe Speranta pusa in ea
Iubirea-i acea carte ce inca n-o joc
Inima insa simt ca mi ia foc ...
Emotiile unei zambile privite intr o seara rece
Destinul ce desi nu l acceptam ne rasfata cu feste
Umbra ideilor mele ce raman mereu in faza de teste
Sunt eu si doar eu ce raman in visare
Etern preocupata de aceeasi intrebare
Raspunsul ramane acelasi mister
Ambiguu si neclar ce se pierde n eter..
Am inca o carte ascunsa si as vrea
Nimic sa nu mi perturbe Speranta pusa in ea
Iubirea-i acea carte ce inca n-o joc
Inima insa simt ca mi ia foc ...
sâmbătă, 8 mai 2010
pentru voi
Sunt persoane de-a lungul vietii ce ne marcheaza viata atat prin prezenta lor dar mai ales, uneori, prin absenta lor,oricat de nefiresc suna ...
La inceput credeam ca MAMA este Dumnezeu,
Si chiar era si este pentru mine.
Nicicand recunostinta si aprecierea mea
Nu vor putea-o exprima mai bine.
Apoi Bunica a urmat, ca fiind un ingeras trimis de ceruri
Cu dragoste si cu rabdare m-a -ndrumat mereu
Pe calea vietii presarat-atat de des.. cu umbre si misteruri.
Prietena mea cea buna a sosit, inconjurata d-un alai de stele,
Si sufletul mi l-a umplut cu trairi minunate asezate in sirag ,de nepretuite inimi din margele.
Cand totul parea cunoscut sau poate ca era doar o parere
Iubirea de mamica am descoperit
Prin cele 2 fete ale mele.
Gasesc acum ca a avea ,atata sansa intr-o viata
M-ajuta enorm a pretui paleta de culori a iubirii Exprimata doar printr-un cuvant :SPERANTA
vineri, 7 mai 2010
Viata-joc-dragoste
Putem considera viata un joc?Sau putem lua viata in joaca?
Putem considera dragostea un joc?Sau putem lua dragostea in joaca?
Putem considera viata ca fiind dragoste?Sau putem trai viata in dragoste?
greu de raspuns si mereu ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi... Raman doar Starile ....
Traiesc un joc ce seamana cu a mea viata
Si il incep in fiecare dimineata
Visez o dragoste eterna si sublima
sa pot sa o transpun in magice cuvinte amestecate in rima
Zambesc in jocul dragostei in fiecare clipa
si voi invige suferintele vietii stopand a lacrimilor risipa
simt ca maine Soarele meu norii ii va disipa
iar in sufletul meu pacea se va instala...
Astept
Astept ceva dar nu stiu ce
si de mi-ai spune ,m -ai putea surprinde
Astept ceva si sper ca intr-o zi
fara ca sa gasesc ,sa reusesc in brate a cuprinde
Astept ceva si chiar de nu stiu ce
il simt ca e in orizontul meu de palida culoare
Astept ceva dar chiar de nu stiu ce
stiu ca e ascuns si ma priveste dupa arzatorul Soare
Astept ceva ..ce nu il vreau perfect
ci doar sa se muleze cu al meu suflet
Astept ceva ...ce poate fi defect
dar sa vibreze si sa fie veriga din duet ...
Astept ceva ce sigur va veni
chiar de voi astepta o vesnicie
Astept ceva ce al meu freamat va simti
si ma va inalta spre luminoasa cerului imparatie ...
si de mi-ai spune ,m -ai putea surprinde
Astept ceva si sper ca intr-o zi
fara ca sa gasesc ,sa reusesc in brate a cuprinde
Astept ceva si chiar de nu stiu ce
il simt ca e in orizontul meu de palida culoare
Astept ceva dar chiar de nu stiu ce
stiu ca e ascuns si ma priveste dupa arzatorul Soare
Astept ceva ..ce nu il vreau perfect
ci doar sa se muleze cu al meu suflet
Astept ceva ...ce poate fi defect
dar sa vibreze si sa fie veriga din duet ...
Astept ceva ce sigur va veni
chiar de voi astepta o vesnicie
Astept ceva ce al meu freamat va simti
si ma va inalta spre luminoasa cerului imparatie ...
joi, 6 mai 2010
Doar eu...
Doar eu puteam gresi asa
doar eu puteam astfel crea
in momente bune situatii imposibile
ce apoi au devenit clipind din pleoape de a dreptul penibile...
doar eu puteam amesteca ingredientele unei zile perfecte
si sa o transform intr-o noapte defecta
doar eu puteam mixa un vis cu un real
si sa ajung in acelasi stupid inevitabil debil final
doar eu puteam calca o floare
uitandu ma la un fals Soare
doar eu puteam sa umplu cu ale mele lacrimi prapastia din mare
doar puteam rani fara sa vad macar
doar eu puteam pleca fara sa privesc al tau pretios dar
doar eu puteam atat de mult rau sa fac fara sa vreau
iar mai apoi scuzele sa uit sa ti le dau
si atunci nu pot decat sa ma intreb soptit
de ce doar eu nu pot sa spun ca mi-ai lipsit?
marți, 4 mai 2010
Disparitia mea
Voi disparea in zori de zi ,asa cum umbra se topeste sub razele de soare
Voi disparea in zori de zi ,atunci cand a mea lacrima va stinge a mea lumanare
Voi disparea ca aburul in marele vazduh ,atunci cand soarele-ncalzeste apa lacului de munte
Voi disparea in ceata eternului necunoscut atunci cand mangaierea ta nu va mai putea atinge a mea frunte.
Si toate astea se vor intampla intr-un debut a unei zi frumoase
Atunci cand toti vor crede ca m-am dus din nou ca sa admir marea
Atunci cand privighetoarile imi vor intona cu ale lor voci duioase
Imnul final si putin trist de inceput de drum s- atunci cand eu voi auzi chemarea.
Nu as dori ca lipsa mea prilej de intristare ca sa fie
As prefera ca acei zori de zi sa continue sa se defasoare-n voiosie
Caci tot ce-am fost in asta lume buna
Un val (putin cam mare ) dintr_-un ocean imens de spuma.
Si nu regret nimic din tot ceea ce ar mai fi putut sa fie
Atat cat am avut imi tine de caldura-n lunga si recea vesnicie
Atata cat a fost ma va purta spre soare
Pe un nor alb cu care ma voi inalta spre-a cerului grandoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
