Vreau sa cobor din trasura cu albi cai
si sa pasesc in noua lume de poveste
Vreau sa ascult al Universului zumzet de evantai
cand ma pofteste sa escaladez inaltele-i creste...
Vreau sa opresc momentul ca pe-un gaj
sa pot sa-l incui in al meu pandantiv
Vreau sa depasesc al constiintei dificil baraj
ce ma limiteaza ca pe haina de ploaie - un tiv...
Vreau sa respir fara a masura
nici aer, nici Soare, nici vreme
Vreau sa reusesc a putea uita
de toate ce -mi sunt impuse ca teme...
Vreau sa exist chiar de nu voi mai fi
in toate povestile tale
Vreau sa zambesti chiar si in aceea zi
cand voi pleca din al tau Univers pe a mea (de final )cale...
Vreau sa apara pentru tine o stea
ce mereu sa ti mangaie fruntea-ti ingandurata
Vreau sa ma uiti.. insa sa poti continua a visa
trasura din care-am coborat azi... pentru ultima data
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu