Persoane deosebite

Ne referim uneori la cineva ca fiind o persoana deosebita .
Facem asta de cele mai multe ori la modul apreciativ si cumva poate (si spun poate gandindu ma la mine )deziderativ (exista cuvant ? :-) ) .
Ce le face insa deosebite?sau raportat la ce?
daca iese din normal atunci nu este prea corect caci normalitatea e definita de catre cine?daca deosebirea se refera la punerea pe o scala sau poate o balanta sau poate doar o comparatie cred eu ca deosebit defineste ceva cum ar spune francezii "hors comun " dar ar fi doar un joc nereusit de cuvinte.A fi deosebit ca exprimare lingvistica pura te poate face sa te simti pentru o clipa special dar atunci pasesti in sfera de actiune a altui cuvant sensibil.Perceptia celorlati asupra unui individ ales u poate doar" putin ordinar "poate capata dimensiuni nebanuite si pot spune poate declansa emotii si stari mobilizatoare.De ce insa acei oameni nu se simt deosebiti?De ce naturalul lor pare impregnat ca si inelele pe gorunii seculari si fac parte din existenta lor .Ieri am vazut ceva extraordinar:era o frunza ce desi presata pastrase in mod bizar toate culorile anotimpurilor.Stiu apare incredibil.Dar avea verdele crud al primaverii si avea si ruginiul toamnei ,avea si rosul verii caniculare si cumva pastra si urmele inghetului iernii pe margini.Am luat o delicat in palma si imaginea respectiva privita cu ochii sufletului mi a reflectat un inger in zbor ce cu aripile larg deschise proteja din inaltul cerului tot ceea ce era desfasurat sub el.Apoi seara meditand la imaginea ce mi a marcat ziua am concluzionat ca este fundamental gresit sa credem ca ingerii sunt deasupra noastra si ca ne vegheaza de sus.Cumva este o imagine biblica ce ne a fost inoculata prin educatie sau sa i zic civilizatie de milenii.Dar daca ceea ce ne face deosebiti pe fiecare dintre noi consta in particularitatea ingerului ce ne reprezinta in actiuni? sau poate dimpotriva suntem doar rezultatul actiunilor lui?Sau poate persoanele ce ni se par a fi deosebite au cumva puterea de a vedea prin noi si peste noi ceea ce noi putem abia intui ?Si daca sunt deosebite noua sunt ele fericite?Nu vreau sa deschid cutia fericirii caci pot gasi in ea in mod bizar mult praf si paienjeni ce tin in plasa lor momentele uitate in coltul memoriei noastre.Dar vreau sa revin la frunza de ieri.Cred ca pentru o clipa atunci cand am tinut o in palma ceva profund divin si irepetabil s a intamplat :da e posibil sa fi devenit atunci o persoana nous deosebita dar care ramanand cu mana goala dupa ce vantul a luat in zborul sau acea frunza sa si inchida din nou candoarea momentului in cutia necrutatoare a rutinei si cotidianului ....

O frunza ce zboara spre cerul albastru
si care aduce Speranta cu ea
ajunse o clipa impinsa de Astru
si mi puse in palma nu stiu ce dar probabil fu dragostea..

Daca vreodata in a voastra cale
gasiti prin padurile vietii o frunza la fel
nu o calcati sau aruncati caci mare jale
va fi caci nu veti gasi niciodata raspunsul la al vietii mister...

Si daca cumva sansa v aduce
din departari un zambet celest
nu va grabiti ...ci lasati lacrima sa usuce
pentru a putea astfel depasi al momentului test...