miercuri, 4 august 2010

Empatie



Emotia transmisa de vizionarea acestui videoclip a reusit sa-mi indeparteze toate angoasele personale, toate intrebarile ce-mi preocupau de la o vreme gandurile. Remarcasem si eu, dar cumva la modul egoist, indiferenta ce se stabileste intre durerile si necazurile zilnice ale celor din jur. Ceea este mai grav chiar nepasarea... Mereu am avut dubii ca am fi, noi oamenii, superiori celorlalte specii de pe Pamant, dar Timpul aduce, mereu si mereu, argumente ce ne infioara, ce ne fac sa punem intrebari, si, din pacate, ii face pe prea putini sa isi schimbe mentalitatea, sau, mai corect spus, deprinderile acumulate. Inainte de acest video tocmai vazusem stirea ca Charlie Sheen, profitand de pozitia sa, de banii si relatiile sale, dar, mai ales, de portile lasate deschise de justitie, a scapat cu o usoara pedeapsa dupa ce si a terorizat in ajunul Craciunului sotia. Deja aveam in cap doua mari intrebari: cum de acceptam noi etre humaines sa fim terorizati de altii, si apoi, chiar sa trecem cu vederea, caci chiar de nu iertam preferam sa uitam... Si mai ales ce rol mai are justitia in mileniul 3? Totul se vinde, chiar si dreptatea sau adevarul pot fi cumparate portionat sau en gros la colt de strada. Ne amagim cu evolutia noastra ca specie dar exact cum sfoara are doua capete asa si evolutia are doua sensuri. Spre care mergem? Mai exista oare, daca nu cale de intoarcere, macar o straduta laterala libera unde sa ne parcam pentru a reflecta o vreme in acest timp al furtunilor de crize morale, financiare, culturale si sociale? Pot accepta ca noi suntem o generatie condamnata dar nu pot accepta ca viitorul sa fie doar un nor de praf cosmic...


Ma-ntreb cu intristare
desi raspuns nu pot avea
de nu cumva doar o-ntamplare
va decide in final pentru viata mea.

privesc in jur ca un copil ce vede-ntaia dat
si caut rezolvari la situatii ce insa nu vor fi vreodat.
si atunci cu greu privirea-mi rasucesc
spre Cerul ce mereu albastru il zaresc.

desi sunt o infima parte din globul pamantesc
cred totusi ca a mea traire imi da dreptul sa rostesc:
Tu cel ce ne privesti, ne judeci si ne ierti
da-ne o noua sansa sa renastem si sa traim un vis nou de povesti...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu