Birul vietii

stau si privesc Muntele de aproape ...o viata
si reiau ciclic contemplarea fara sa ma mir
dar inca sper ca intr o dimineata
voi sfarsi reveria si ma voi teleporta printr un trandafir
voi deveni astfel spinul din varf de lume
ce prin maretia umilintii mele voi crea mirari
si niciodata ale omenirii haine spume
nu ma vor detrona impunandu mi ale Fericirii dari.
Simt ca e greu sa fiu inteleasa
cum s ar putea cand nici chiar eu nu stiu ce simt
poate ca undeva prin pacla deasa
cu sufletul pereche ma voi ciocni intr un etern alint.
cateodata aud soapte
.... vino! paseste cu curaj! te astept...
dar teama mi e de mova noapte
si tintuita de teroare nu nimeresc drumul cel drept.
Zaresc idei ,cuvinte si imagini
dar niciodata Tu nu esti in calea mea
dar stiu ca vreau sa nu am albe pagini
in viata mea ce n nemurire se va integra.