Despre usi

He who closes his eyes sees nothing, even in the full light of day.
Leopold Trepper


Suntem inconjurati de usi inchise.Avem acest dar de a decide pe care o deschidem singuri, la care vom bate si vom astepta sprijin si invitatie ca sa -i pasim pragul si pe care nu le vom accesa niciodata.Sunt insa si usi invizibile .Usi nevazute care ne-ar putea duce pe taramuri fermecate deVIS.Le simtim ,stim ca sunt ,ca ne asteapta dar bajbaim pe intuneric doar doar le vom nimeri.Si multi dintre noi renuntam sa le mai cautam iar pe masura ce trec anii ,constientizam ca optiunile ni se imputineaza.De curand un vechi prieten mi-a marturisit ca implinirea varstei de 40 de ani l-a facut sa realizeze faptul ca de acum trecand de jumatatea vietii trebuie sa se multumeasca cu putinile usi ce se dechid singure .Atunci nu am stiut cum sa reactionez si doar am zambit.Acum dupa aproape 2 saptamani de meditatie pot afirma ca greseste ,ca usile invizibile inca ne asteapta ,si ca nu trebuie sa renuntam si sa aducem de este nevoie reflectoare pentru a le scoate din umbra.Sufletul nu are varsta iar experienta castigata in timp trebuie sa fie un atuu si nu un impediment.Visele continua sa ne astepte …sa le traim!





Viata este o cetate imensa

in care usile mai mici sau mai mari ma inconjor

si chiar de sunt impiedicata de ceata cea densa

persist in ideea ca pragul fiecareia sa-l trec in al meu zbor.

Sa tin ochii deschisi chiar si in intuneric

perspectiva orizontului sa nu o limitez

sa nu renunt la Visul cel mare( dar nici la cel mic:-) )

sa continui sa sper ,sa lupt,sa ma darui pentru al meu CREZ.