Stau si privesc cafeaua-n ceasca verde
si fara voie mirajul ei ma pierde
sunt ca esenta florii adormite de mac dintr-o gradina
care aroma si-a regasit doar privind seva cum reurca in tulpina..
Stiu ca in zatul cel final te voi zari pe tine
Dar calea-i lunga pana atunci si teama mi-e nespus
ca multe tone de cafele vor finaliza acest mult bine
da asteptarea va recompensa prin frumusetea acelui Apus..
Zambesc din nou si imi uimesc vecinii
cum poate-o ceasca verde sa schimbe ceva
doar eu si tu stim metamorfoza firii
ce din posaca ma transforma-n complet altcineva.
Te-astept privind in ceasca verde
caci stiu ca din cafeaua neagra te voi zari venind
nu-ntarzia !ia-ti calul alb si vreme nu mai pierde
caci fericirea ne asteapta-n peste mari zambind..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu