Oameni printre oameni

Pasim cu sfiala n multime
si uitam ca oameni suntem si noi
nu trebuie sa ne impovaram de vine
lumea e suficient de mica ...putem fi a sai eroi!
Privim cu sfiala spre Luna
si ne dorim sa devenim stele ntr o zi
iar cand ceasul succesului suna
suntem prea obositi pentru a mai putea zambi.
Mangaiem cu sfiala o zambila
atunci cand altcineva ne a daruit
si privim admirativ in fotografii... acea copila
in a caror ochi Speranta a dainuit.
Visam cu sfiala noi si noi proiecte
uitam ca de noi depinde doar a le realiza
si mai ales sa le facem perfecte
ce bine ar fi insa de am reusi intre noi a ne armoniza!