stau si ascult linistea dinaintea furtunii
totul e calm in sufletul meu
sunt ca o candela aprinsa n partea ntunecata a Lunii
ce ar vrea sa i stinga durerea daca exista acel .. Dumnezeu.
ganduri coboara in prapastia neagra
e greu sa le opresc dac au pornit
nu gasesc un liant sa le tina sau o tagra
parca intreaga energie pozitiva mi au absorbit.
vreau sa dispar !sa elimin pricina
dar teama mi e ca ca o voi mari
nu mai conteaza a cui a fost vina
atata vreme cat in dictionar nu mai gasesc verbul
"a trai"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu