Sunt ca un paianjen limitat de un fir
sunt ca o petala prinsa n al sau prorpiu spin
sunt ca un arici ce tepii ii cresc pe dos
si mai ales sunt ca un tiv ce de suflet mi l cos
sunt ca o picatura ce cade ntr un lac
sunt ca o privighetoare ce nu mai pot sa tac
sunt trista mai ales de zambesc
si avalansa durerii nu pot sa opresc.
sunt azi si sunt maine dar mai ales ieri
uit sa mai numar ghioceii acestei primaveri
sunt Eu si sunt mereu un etern Infinit
si nu pot din acest NIMIC sa extrag un prezent fericit!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu