marți, 21 decembrie 2010

Tristete sau fericire..

... ce le desparte? cine stabileste linia de demarcatie ?Si azi am avut un raspuns bizar prin simplitatea sa: noi fiecare in parte! de foarte mult timp nu mai credeam in liberul arbitru si chiar imi creasem o teorie .Avea si date ,si necunoscute si corolar si tot tacamul matematic sau filozofic.Ce insa ii lipsea eram eu ! Da o ecuatie fara mine devine o mare cacialma ! Universul meu se bazeaza pe mine .Toate legile sale sunt in directa legatura cu persoana mea ca intreg trup si spirit.Nu ma pot separa ,divide ca mai apoi sa raman in acest Univers al meu.Oricat as vrea eu sau Universul meu ,aceasta regula simpla de participare implicita nu poate fi negata .Si odata nu de mult am auzit :daca tu esti trista ,Universul e trist ! si am fost profund miscata in cele mai ascunse sentimente.A fost un dus rece sau daca vreti mai poetic ,romantic sau copilaresc,sarutul dat de print Albei ca Zapada pentru a o destepta.A fost lectia primita de la reflectia constiintei mele oglindida in Univers .Suna putin haotic ce spun poate dar este ceea ce simt :fericirea este mereu cu noi in noi dar e o Cenusareasa modesta ce si asteapta pantoful de clestar pentru a si etala frumusetea .Poate si tristetea sa aiba rolul sau ,Antagonismele au importanta lor si nu pot decat coexista dar daca totusi eliminam cauza uneia si ajungem sa obtinem doar efectul celei de a doua?
A fost o zi ciudata azi si simt ca sheridan in combinatie cu decis a dus la efecte colaterale interesante :-) Nr 3 a esuat! traiasca nr 4!Sau poate mai bine ar fi sa spun sa aiba viata luuuuuuuuuuuuunga ...
Imi pare rau e tot ce mai pot spune
atat mi a mai ramas si ca regret nespus
oricat de nensemnata s in asta lume
in Universul nostru s Luceafarul ce nu are apus.
Si de as putea cu un cuvant sa sterg o fapta
sau lacrima sa ti o transform in diamant
as spune ncet ,acum ,ca un copil in soapta
-promit sa nu mai fac !este un legamant

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu