Dragoste prin ochelari de cal

Privirea ta ce ma strabate n noapte
e ciudat de rece caci Ecuatorul s a pietrificat
Privirea ta ce nu ma vede asa cum furnica nu vede mamutul
e coalizata cu auzul si nu mi raspunde la ale mele soapte....
Iubirea nu are masura dar are Speranta
si de a inceput e eterna ... pe viata
Si durerea ce o poarta n a sa umbra e fara marime
dar dupa a sa sosire aduce doar suspine
Nu pot imagina cum va fi la final
si de aceea prefer sa ascult cantecul lebedei diafan...
De nu vrei sa ma vezi eu pot a m ascunde
dar ma gandesc ca poate i doar o mica razmerita printre ale iubirii noastre unde ..
Asa ca ma ridic incet pe varfuri
si ochelarii aburiti eu ti i cobor
alunecati incet privirea dinspre piscuri
priveste ma ai reusit sa ma inveti sa zbor!