Traim vremuri in care totul ne macina totul ne consuma ..Frustrarile noastre marunte devin una peste alta un ghem ,apoi formeaza o avalansa in suflet care in mod bizar asteapta doar un mic semnal ,cum ar fi o picatura ,ca sa erupa si sa improaste totul in jur cu supararile,rautatile,oboseala noastra..Traim intr-o continua viteza ..Mereu ne grabim sa ajungem ,sa traim secunda viitoare..Timpul spatiul viteza se contopesc intr-o ingemanare de stari, de senzatii ,de sentimente ..Doar ca bizar printre ele ne pierdem identitatea, ne pierdem surasul,uitam mirosul proaspat al zorilor de primavara si dupa eruptie ramanem cu acel mare vid dureros in care simtim ca am pierdut ceva pretios ...ne-am pierdut identitatea..Noi suntem plamaditi din pamant acest pamant ce sta sub noi incins gata sa erupa in orice clipa si sa ne contopim cu acea caldura a sa ce nu o mai simtim in suflete ...IUBIREA...
plang pentru tot ce ar fi putut sa fie
plang pentru tot ce-a fost
dar s-a pierdut pe drum dintr-o prostie...
plang pentru garoafa mov ce- ncet s-a ofilit
chiar daca stiam ca era lucrul cel de pret
si nu trebuia ca sa permit..
plang pentru o zi cu Soare ce nu va mai fi
plang pentru suflete transformate-n scrum
dintr-o bizara joaca de copii..
plang pentru frigul polar ce Niagara a-nghetat odat
si-l simt cum fara veste inimile ne-a pietrificat
plang pentru ieri si azi dar pentru maine mai ales
caci nu pot sa ne schimb Soarta asa cum in vise o tes
si cred ca plang inca sperand ca intr-o zi
din nou pe cer o noua stea doar pentru noi va rasari...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu