Secretul coifului de aur
Pe vremuri era un desen animat ce mi-a marcat copilaria se numea Oblio.
In tara sa toti oamenii aveau capul ascutit .El era o exceptie de la regula .Pt a nu se simti jenat in relatiile cu ceilalti copii ,mama sa ca orice mama grijulie,i-a confectionat un coif pt a arata si el asemenea celorlalti.
Si astfel apare prima intrebare:de ce trebuie sa fim mereu pe "linia de plutire " a multimii?de ce trebuie sa purtam coif protector pt a nu fi diferiti?de ce mereu ne e frica de nou ?
Ma strange coiful meu de aur
si-as vrea sa pot intr-un banut sa il preschimb
sa-l darui celor ce nu au sansa unei cununi de laur
si in locu-i sa ramana doar al meu nimb...
Sa pot sa fiu asa cum sunt eu insumi
total (sau poate doar nitel mai altfel)EU
sa urc fara oprelisti cele mai inalte culmi
si sa apuc o zi de vorba cu al oamenilor Zeu.
Si daca toate astea nu imi sunt permise
Si pentru eternitate o sa raman blocat
sa pot avea macar in fiecare noapte vise
cu ale mele voiajuri prin Spatiul ,ce al sau Orizont nicicand sa fie limitat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu