oftatul sufletului imprastie scrumul amintirii
inima mi e acoperita de praful iubirii
gandul se pierde in ceata lacrimii pierdute
privirea rataceste in zari necunoscute....
nu mi amintesc: cine sunt eu?
aud doar ecoul intrebarii pentru Dumnezeu
ma rog ca pentru o secunda sa ma regasesc
sa pot nu doar visa Edenul ci sa te intalnesc.
in pactul meu cu stele si cu Sori
accept ca am un cer albastru dar ...cu nori
dar nu renunt la clauza :eu vreau sa zbor
chiar daca voi fi cuc ce singur va trebui sa mor.
adaug si un codicil :sa nu uit a iubi!
promit ca pentru asta voi invata zambi
dar ceea ce nu pot s-accept nicicand
ca TU vei fi uitat vreodata din al meu gand.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu