De ce oare?

Ma intreb de ce mereu dorim sa schimbam oamenii si lucrurile din jurul nostru?
Aveam sansa unei planete minunate dar am vrut sa o transformam intr un rezervor de deseuri si din pacate nu doar materiale ci si morale.Aveam copii puri ,inocenti si zambitori si prin educatia ce le am dat o sau continuam sa le -o dam ii transformam in adulti ce uita sa zambeasca ,uita sa se bucure iar in final uita de noi :-) :-( ...
Nu stiu daca sa ma amuz sau intristez privind cum chiar eu sunt supusa schimbarilor sau a incercarilor de a ma schimba de cei din jurul meu.Sigur ca privita noua culoare a parului meu (la sugestia si insistenta fiicei mele) nu poate decat aduce zambete pe fetele tuturor dar nu si pentru mine.Nu cred ca exista zi in care sa nu -mi promit ca :
gata de azi Nu mai fac concesii ! cat dureaza asa o promisiune ?cea mai lunga cronometrata cu precizie elvetiana a durat 5 minute si 42 de secunde .La ce se referea?
cred ca am uitat dupa primele 42 de secunde.Concluzie : m-am schimbat eu in cei 44 de ani ,de milioane de experiente,de intalniri si promisiuni? NU
Ceea ce insa cu adevarat nu inteleg de ce continui sa sper ...NIMIC si NIMENI nu se schimba .Totul se transforma doar....dar de ce oare?