privesc in jur si ma-nfior
rataciti far de ideal in al Universului decor
vad oameni ce identitatea au pierdut
intr un ocean de lacrimi au ramas far de trecut
ma ntreb atunci far sa clipesc
ce drept am eu sa mai traiesc
intre trecut prezent sau viitor
daca sentinta e aceeasi: o sa mor?!
si atunci gandind un pic mai mult
incerc iuresul multimii sa ascult
poate acolo undeva
cineva mi da raspunsul la intrebarea mea ?!
nu sunt Nimic in Univers
iar Timpul far de mine va fi sters
iar in clepsidra celor multi
nici macar tu nu vei mai vrea sa ma asculti..
atunci cuvintele inchid
raman un clopot intr un vid
as vrea doar un gand a exprima
te rog ,te rog nu ma uita !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu