Pasesc pe roata unei mori de vant
ma las purtata de miscarea sa in neant
am ramas ca un ultim vis de real pe Pamant
iar cu trecutul si viitorul am rupt orice liant.
Am un prezent mereu dar totusi ...efemer
si ma agat de roata vietii mele
am renuntat atingerea de Orizont sa cer
vreau doar sa fiu delimitata de zabrele n forma de inele...
Simt cum roata mea ma va strivi
intuiesc ca nimic nu ma va putea salva
totusi refuz a uita ca verbul a trai
de Speranta mereu se va agata..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu