Ganduri

Inima mea era o inalta stanca
ce doar spuma valului o putea atinge
dar marea de ganduri fiind adanca
putea focul din ea a reusi a-l stinge.
Gandul primar in dimineti de poveste
imi aducea un domino de sentimente confuze
Tu nu erai... dar in ravase n sticla primeam veste
ca intalnirea noastra nu are nevoie de scuze.
Si asteptam un maine mereu
iar Infinitul devenea clipita
si ma ncurcam in Labirintul Eu
si te asteptam sa vii la mine Tu ispita .
Gandesc deci sunt? sau poate nu?
sunt eu un val si poate ..stanca Tu?
astept un Timp dar am doar o secunda
visez un gand real dar sunt furata de o unda ...