era odata un broscoi
in lanul de trifoi
si se ntreba filozofal
de ce nu sunt un falnic cal?
de ce nu s alb si naripat?
de ce nu zbor spre stele?
de ce nu s eu neinfricat?
de ce tremur de umbrele mele?
si tot gandind si cugetand
vazu in zare o broasca
ce ii placu vazand o alergand
si tare isi dori sa o cunoasca
morala:
nu cere ce nu poti avea
asteapta caci fara sa ti dai seama
dintr un trifoi apare ...ea
si iti va alunga teama
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu