Intrebarile mi se lovesc de un zid
...barajul sentimentelor pierdute
ma pierd in mirajul unui gand...vid
si urmaresc cararea regretelor tacute...
Sunt eu in oglinda ce ape ma poarta
spre Infinitul mereu mai aproape
nu stiu de sunt vie sau ...poate sunt moarta
simt doar chemarea Sperantei din soapte...
Soarele nu-mi trimite prin raze raspunsuri
si-atunci Credinta ma-ndreapta spre Luna
firul de viata se -ncalceste prin fusuri
sunt doar Eu sau e o lume nebuna?
Exista mereu o voce ce tace
probabil obosita de atata durere
ceasornicul meu prea rapid misca ace
sunetul ploii stelare nu -mi mai provoaca placere...
Raman nemiscata ..sunt poate o stanca
ce -n vise primise un suflet...odata
nu sunt pe-un munte dar nici intr-o lunca
piatra de sunt ...nu pot fi doar eu vinovata?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu