Stanca din mine

Simt in locul inimii o stanca
ce valul dezamagirilor o macina mereu
clepsidra Timpului face urma tot mai adanca
iar praful durerii este ravasit de al Sperantei alizeu....
Uneori as vrea sa am doar un cristal
in locul acestei stanci erodate
sa ti l ofer sa i gasesti locul pe al tau piedestal
astfel impreuna sa i admiram fatetele i viu colorate.
Alteori as vrea sa fie o mica oglinda
in care sa pot descifra sentimente obscure
si chiar daca Starile mi se perinda
sa pot capta in insectarul vietii al Fericirii fluture.
Mai sunt clipe cand insa oglinda dispare
si nlocu i apare din nou stanca din mare
si sub greutatea viselor neimplinite
raman muta si doar ascult ale tale mangaietoare cuvinte.
Si atunci te implor vorbeste intr una
nu lasa valul gigant sa mi astupe privirea
fii raza de Soare sau poti fi chiar Luna
ce n intuneric imi alimenteaza Fericirea ...