miercuri, 23 februarie 2011

Circul vietii


jonglez cuvintele
ca un bufon portocalele
merg pe sarma zilnica
vrand ca plasa ta sa fie suficient de puternica
zambesc dar lacrimile stau sa cada
poate traiesc sau poate nu
oricum nu e nimeni sa le vada
si chiar de ma amagesc stiu ca nici chiar tu....
O scena fara spectatori
un spectacol cu un actor
nu pot fi o stea
dar pot poate inca spera...
herghelii de cai ma poarta n visare
intre doua cocoase o camila ma poarta departe ... in zare
privirea necunoscutilor amabili ma confuzeaza
si cei mai grav soaptele tale ma paralizeaza.
Cortina sta sa cada stingher
simte si ea penibilul rolului meu mizer
refuz la final sa ma aplec
dar ...cum spectacolul circului {viata) am pierdut
va trebui sa fiu eu cea ce stinge al vietii mele bec.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu