Fericire

Donec eris felix, multos numerabis amicos
- vers din Ovidiu
ar putea fi tradus :fericit este cel care are multi prieteni ,dar si :cel care este fericit are multi prieteni.
tot poetul spune mai departe
"Dar daca cerul se acopera de nori, vei ramane singur.”
de aici deducem ca facea referire la cel de al doilea sens.

Sigur ca nu pot avea pretentia ca sa fiu tocmai eu aceea ce voi gasi definitia fericirii sau chiar a starii depline de fericire.
Azi insa am avut parte de 2 intamplari care m-au pus pe ganduri.Prima plimbandu-ma prin centrul orasului si admirand martisoarele expuse mi-a cazut privirea pe o tanara intr-un scaun pe rotile ( ii lipsau ambele picioare). Era impreuna cu un tanar (frate,prieten sot oricum neesential)Ceea ce m-a frapat a fost bucuria ce i se citea pe fata si sclipirea din ochii sai .Cred ca traia un moment de fericire ,de sarbatorire a venirii primaverii inca odata in viata sa. Si entuziasmul sau copilaresc m-a cuprins .Meditand la intamplare as putea concluziona ca feicirea nu este ceva durabil ,etern ci este un buchet de momente de multumire, de stari de extaz si da poetul avea dreptate daca le putem imparti cu un prieten se amplifica ca intensitate ,ca simtire ca timp.Dar totul este relativ si raportat .Da suntem fericiti cand nu suntem singuri si un mare NU la faptul ca prietenii adevarati ne parasesc la greu. Respect pt poet, "chapeau"cum spun francezii, dar imi pare nespus de rau ca nu ai avut parte de fericirea de a nu fi singur in nefericirea exilului ...