Creatie

avem atatea cuvinte n lada din podul sentimentelor
avem atatea sentimente nefolosite n magia zilelor
si mai trece o zi si mai trece un veac
ma simt uneori ca o eterna maladie fara leac
as vrea sa redau culorii prospetimea initiala
iar viata mea sa nu mai fie o pagina goala...
avem atata Speranta inmagazinata in noi
si vise ce asteapta spasite vremea de apoi
dar cateodata n a durerii meleag
ne ratacim si lasam sufletul sa planga ...pribeag..
Ce simplu ar fi sa zambim nesfarsit
iar bucuriile sa le multiplicam ... la infinit
ne plangem ca singuri suntem in acest Univers
si totusi oriunde privim zarim al Creatiei vers.