Zambesc unui nor si el imi raspunde
din departari mi arunca ocheade admirative mute
zambesc unui Soare dar el nu ma vede
e mult prea sus si in miscarea sa in multime ma pierde...
zambesc unui brad caci ma rasfata
si n clipele de restriste imi ofera a intelepciunii ancestrale povata
zambesc unui seaman dar... nu ma priveste
sunt ca un fir de nisip ratacit in al Timpului sau cleste
zambesc tuturor dar mai ales tie
si ncerc sa mi exprim Starea n asta poezie...
si daca naivitatea mea te imbie
raspunde mi zambind la a mea frenezie ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu