luni, 8 noiembrie 2010

Suflet pereche




Era intregul unui vis
separat de clipele Timpului cneaz
ce adula sa fie cap de afis
in gara Vietii cu Stari turcoaz.
Era astfel bulgarul de zapada
ce s a topit in vara pe obrazul meu
urmand ca apa obtinuta ,fiind fada
sa o transformi in vaporii ce urmaresc al meu ec(g)ou.
Era apoi Speranta ratacita ntre astri
ce nu putea din labirintul indoielii a iesi
insa perechea ochilor mei albastri
prin zambete de Lumina drumul il gasi.
Era deci totul intr un Univers culpabil
ce fara voie uneori visa
si chiar de pentru altii nu suna rezonabil
credinta n viitor l intregea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu