legati prin fire nevazute
de un Destin necrutator
suntem imagini prea tacute
torturate de-al iubirii dor.
magneti separati de o lume
frunze ce din aceeasi salcie cadem
acelasi val ne transforma in spume
si doar in vise un tarm al fericirii noi vedem...\
lacrimi imi picura pe fila
tu ai plecat si Universul e pustiu
ma simt incarcerata intr o bila
iar sufletul parca nu il mai simt viu.
ce rost mai e in asta viata?
copii ce pleaca ,mame ce tot mor
nimeni nu ne trimite vreo povata \
cum sa eliminam cuvantul dor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu