Castel din lacrimi construiesc
pentru eternitate
incerc cu amintiri sa il zidesc
sa pot iesi apoi din el ...cu demnitate!
in loc de geamuri pun oglinzi din curcubeu
sa reflectez ... o viata
iar usa-i o cascada din sufletul meu
si sper sa nchida trecutul in petale de gheata..
sa pot iesi fac repede un pod
din ganduri de iubire
si nu privesc in jos daca in navod.
raman prinse toate ale mele suspine...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu