luni, 9 iulie 2012
Atat de departe
atat de departe si totusi impreuna
zgomotul apei ce loveste tarmul arid
linistea noptii a vacarm imi suna
sunt doar eu iar pe inima a aparut un nou rid ...
atat de departe sunt Sorii de noi
si totusi stralucesc si ne lumineaza
uneori uitam de naltimi si ramanem in noroi
si Luna e cea care ne binecuvanteaza....
atat de departe si cu vise -n ghiozdan
umbre-n Lumina sau raze -n uragan
clipele trec iar si iar ..in surdina
suntem amintiri ce viitorul incet le elimina...
atat de departe suntem de Adevar
sa fie real sau poate doar e o himera
mereu te astept ca pe-o floare de mar
ce ntind mana sa culeg dar ... raman cu frunza mizera
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu