luni, 9 iulie 2012

Atat de departe


atat de departe si totusi impreuna
zgomotul apei ce loveste tarmul arid
linistea noptii a vacarm imi suna
sunt doar eu iar pe inima a aparut un nou rid ...

atat de departe sunt Sorii de noi
si totusi stralucesc si ne lumineaza
uneori uitam de naltimi si ramanem in noroi
si Luna e cea care ne binecuvanteaza....

atat de departe si cu vise -n ghiozdan
umbre-n Lumina sau raze -n uragan
clipele trec iar si iar ..in surdina
suntem amintiri ce viitorul incet le elimina...

atat de departe suntem de Adevar
sa fie real sau poate doar e o himera
mereu te astept ca pe-o floare de mar
ce ntind mana sa culeg dar ... raman cu frunza mizera

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu